Omul de zapada.... s-a topit!

    Ma gandisem la un moment dat sa-mi sterg toate conturile, de pe Facebook, whatsapp,  blog si alte stiu si eu site-ri de socializare, sa dispar cumva din lumea virtuala, motivul? cat se poate de simplu! as vedea la modul sincer cui lipsesc si daca tot ce imi apare in virtual e adevarat, adica, cum ca lumea e buna si nu prefacuta...dar, azi am descoperit pe Facebook un mesaj care cumva m-a dat peste cap...cineva imi scria asa frumos pe messengerul FB, iar eu aiurita nici macar nu m-am invrednicit sa-i raspund ( mesajul e de acum 4 ani, adica din 2014...) ca lumea, nu? pai daca toti ar proceda ca mine, ar descoperi abia dupa 4 ani mesaje care vin cumva din suflet unde s-ar ajunge?
....una peste alta tot eu mi-am oferit cumva si doza de  scuza, la cata lume imi scrie in timpul emisiunilor mai se pierde cate un mesaj ...doua...dar de la respectiva persoana imi aparuse mai multe, aici era problema, primul suna asa:
  " Curaj ! Hotaraste-te !
Semaforul din iarna aceasta ramane verde . Daca vei dori sa ai Piticul tau , vei trece mai usor prin toate ... Nu te ingrijora - nu o sa ma observe nimeni . Voi sta in bradutul pe care o sa-l impodobesti tu si o sa ma invart fericit . Voi ingana cantecele si colinde de alta data iar cand vei trece tu prin faţa braduţului , am sa ma stramb la tine si o sa-ti fac cu ochiul . Uite asa ! Tu vei rade iar ceilalti nu vor intelege motivul veseliei tale ... dar noi doi vom sti ! Vezi , este tare bine sa ai Piticul tau . Sa mai stii ca m-am incurcat pe aici , pana sa ajung la tine si am lasat un mesaj si pe cealalta adresa : " Cutiuta cu iluzii " . Le descurci tu ! Doar sa nu crezi ca santem mai multi pitici care s-au decis sa vina pe capul tau odata cu prima ninsoare ... sunt doar eu , Piticul somnoros , dar fac cat sapte . Asa sa stii ! Nu crede ca o sa dorm toata ziua ! Nu crede ca sunt imbufnat - acela este piticul morocanos. Eu sunt chiar dragalas - tare-mi sunt drag - Pitic ca mine nu mai gasesc eu ... O sa-ti plac si te vei intelege bine cu mine - vei vedea ! Asa ca prezentarile fiind facute , te intreb in mod serios si hotarat : Vrei sa fii PRIETENA MEA ?"

respectiva persoana continua apoi asa:

"Uite - asta este fotografia mea de pe Cartea identitate . Stiu ca nu prea ies in evidenţa , asa ca-mi voi face hainute noi . Le lucreaza elful acela de treaba numit Catalin Botezatu . O sa am pantalonasi verzi , hainuţa rosie si camasuţa galbena . Ba nu ! O sa am pantalonasi rosii , hainuţa galbena si camasuţa verde ... Na , ca m-am incurcat ! Cert este ca voi avea cei mai faini pantofiori - din aceia cu varfurile ridicate , ca la manelisti ... Daca-i privesc cu atentie si dintr-o parte , pantofiorii mei au varfurile ridicate precum urechile elfilor - ha , ha , ha ! Sant in trend si-ti vor place - pantofiorii si implicit eu . Tu ai grija doar sa-ti aduci un bradut din piata , sa-l impodobesti , sa faci lumina si caldura in casa - asa cum este datina si cum se cuvine . Doar nu vei sta si sarbatorile acestea tot pe la prieteni ... Măi , măi , măi - ce ma fac eu cu tine ?! Nu tragi de loc la casa ta ... Da' acum , daca ma ai pe mine , poate te mai linistesti si te mai strangi pe acasa , ca destul ai copilarit pana acum ... Na , credeai ca sunt un pitic mereu adormit pe care-l trantesti in bradut , stingi luminile , incui usa si pleci de acasa ... S-o crezi tu ! Nu stau fara tine ! Ai inteles ?!"

Si ultimul mesaj de pe Facebook care suna dezamagitor  ( mi se pare firesc dupa ce ca nu am catadicsit sa trimit doua randuri de incurajare...)..aparea doar ecoul...suna a gol...ai dreptate!

"Stiu si o poveste - altfel de
poveste cu Omul de zăpadă . Am vrut sa ti-o trimit , dar m-am razgandit ... Doar nu o sa vorbesc de unul singur - este un ecou grozav aici ... Am apucat sa-ti trimit imaginea de insotire , adica Omul de zăpadă .
Nu cred ca-ti pasa de povesti si alte asemenea ...
"

Au nins 4 ierni omule de zapada, ne-a nins si noua parul in cei patru ani, dar tare as vrea sa continui povestea cu omul de zapada, sper ca nu te-ai topit de dorul meu...glumesc, evident, cui sa-i mai pese de o aiurita declarata pe propria raspundere? imi cer insa scuze pentru ca nu ti-am raspuns la timp si tare as fi bucuroasa daca ma citesti sa-mi raspunzi!...stii ceva? inca sunt copil  si-mi plac povestile, iar ale tale au farmec, pe bune! e pacat sa nu le faci cunoscute! cu oameni ca tine timpul ar treci frumos!

Ganduri nedefinite

 

      Se spune ca cel mai bun mod de-a scapa de griji e sa le scrii...mdea! pai, daca asa stau treburile m-am asezat la tastatura si ia sa vedem cum facem...
     Poate ca ingrijorarile mele nu sunt alarmante, dar stiti cum se spune paza buna trece primejdia rea!...una peste alta ale mele griji dispar de la sine, pentru ca sunt ingrijorari normale, existentiale cumva legate de anumite situatii,  insa nu le las sa aduca efecte negative in viata mea, pentru ca eu mereu zic asa: fiecare problema are o rezolvare! E adevarat ca uneori poate ar trebui sa deschid un jurnal al emotiilor pe care le stapanesc cu succes cum spuneam intr-un articol, pentru ca nu ma las manuita de ele, dimpotriva ele ma ajuta la modul constructiv  sa-mi duc la bun sfarsit orice lucru!
    Am sa amintesc azi si despre un lucru bun pe care l-am intalnit pe Facebook, ne reaminteste periodic ce s-a intamplat acum un an, acum 2, 3 si asa mai departe...super tare aceasta fortare de rememorare! iti aduce cumva acea intensitate emotionala in prezentul tau...si e de foarte bine pentru mine! imi dau o stare de fericire...si poate de aici si aceste ganduri nedefinite de azi.
    Fericirea e legata si de satisfactiile pe care ti le da viata, daca te simti iubita e aproape garantata fericirea,  pentru ca iubirea este vesnica si vie si ne vegheaza ca si ingerii, timpul ne arata cum s-o pretuim....si cum spuneam azi unui chatist, in cautarea ei merita sa alergi toata viata! e sentimentul acela divin,  pentru ca eu asa il numesc,  el vine de la Dumnezeu, El este iubire si ne indeamna si pe noi sa fim asa!
   Apusurile mele sunt precum rasariturile, de ce? pentru ca pentru mine speranta e un drog care ma face sa vad lucrurile diferit, nu ne nastem invatati, invatam din fiecare zi cate ceva, ce pot sa-mi reprosez e ca poate am tinut prea mult de unele relatii, nu m-am desprins de ele la momentul potrivit...asta aducandu-mi cumva daune morale, dar stai putin ca nimeni nu e perfectiunea intruchipata , deci  mi-am facut mea culpa si ma duc mai departe cu bune si cu rele, maleficul are si el rolul lui,  dupa ce ai trecut prin iad, e asa placut sa vezi raiul!...multi au fugit de mine, fie ca s-au simtit prea buni, fie ca s-au simtit prea mici in fata mea, (deh!!! mi-am umflat putin si eu pipota !!!) unii au vrut sa savureze sunetul vocii mele, altii al mintii mele, si unii si altii s-au infruptat pe saturate, apoi au plecat, fie ca au simtit ca pot eu sa-i joc pe degete , fie ca nu le-a mers lor, oricum, ideea e alta ... si intr-un caz si in celalalt eu m-am simtit la fel de stapana pe mine, am fost insamantata cu imaginatie bogata si cumva am salvat fiecare situatie spre folosul meu, barajul emotional si spiritual, l-am simtit puternic chiar si la acele busituri pe care ti le da viata din cand in cand.
    A  fost un gand, mai putin definit,  care-mi lumineaza calea si ma ajuta sa ma ridic, dominat de vraja zilei, nu-mi plang de mila niciodata, pentru ca nimeni nu e singur pe pamant, e un mod  de a-mi desface aripile (nu sunt inger...dar, sunt inaripata de idei )cumva spre a merge pe linie dreapta!
    
   

Merge un buna dimineata?

 

 ...cam asa a inceput conversatia mea cu o persoana pe site-ul de socializare Facebook, ...cum sa va spun? unii dintre noi au darul de a captiva si a se face placuti interlocutorului chiar daca  discursul lor nu se pupa cu  parerile tale despre viata, dar pentru ca eu sunt o buna ascultatoare ( hmmm!!!dar nu s-a plans nimeni de mine  cum ca n-as fi suficient de  vocala... ;) ) uite asa am descoperit un om integru, pentru ca asa ii numesc eu pe toti cei care acopera vorbele cu fapte....si pot sa marturisesc ca mi-a facut dimineata pur si simplu...aveam senzatia ca e Duminica, pur si simplu! si potrivit acestui fapt mi-am spus ca merita sa-i multumesc cumva si sa ma scuz ca am putut sa fiu atat de neatenta si am raspuns domniei sale abia azi la un mesaj din 2017... dar pentru ca eu recunosc ca sunt perfect de imperfecta sper ca m-a iertat!
     Conversatia nu a fost una controlata, ci una improvizata si a curs al naibii de placut,  sinceritatea lui debordanta m-a  socat putin, omul despre care va vorbesc isi rasfata "capriciile" daca pot sa numesc asa metoda lui de abordare a vietii, vrea cumva sa se simta complet prin preocuparile zilnice,  sa-i faca pe oameni mai buni  prin ceea ce promoveaza si scrie...si inca ceva, uraste barfa si bautura ( lucru de  apreciat...mai rar astfel de barbati !! deh!! dadui si eu peste o rara avis! ) cu alte cuvinte -  un om frumos!
    Ce inteleg eu prin om frumos? un om care are o nativa aplecare spre oameni si care reuseste sa transmita energie prin tot ceea ce face, insa ca sa reuseasca cumva proiectele lor,  acesti oameni au nevoie de teren fertil, din pacate omul nostru n-a gasit acel teren pe care il cauta...dar, nu este descurajat, intentiile lui bune pot inflori si pe alte meleaguri, este fascinanta ideea lui de a o lua de la capat in alta parte cu toate ca omul are aceeasi varsta ca mine, literalmente  invidiez astfel de persoane ( la modul pozitiv, evident!!! ) care se simt tineri si ferice, frumoasa nobletea sufletului tau George! sa ai parte de impliniri pe toate planurile si sa auzim numai de bine! si nu uita, ziua de azi a avut un real castig - te-am cunoscut pe tine!

Supra doza de speranta

   

     Daca in zilele trecute mi-am "injectat" o supra doza de melancolie in suflet,  azi  nu ma gandesc la nimic special, vreau sa ma lasa surprinsa de tot ce va fi sa fie!...n-am asteptari, las usa deschisa intamplarii, ( un mod de-a zice, de parca daca as lasa-o pe interzis ar fi diferit?....!!! )sunt impacata cu mine doar ca timpul asta zboara si devenim prea repede arhiva!
   Ma intreba o prietena mai zilele trecute cum iti dai seama ca ai imbatrinit? simplu! realizezi ca ceea ce pentru tine este biografie pentru altii este istorie...sau hai,  sa nu fiu dura, sa spun poveste, care incepe cu - a fost odata.... dar, una peste alta varsta iti aduce un capital de cunostinte,  un capital de certitudini, pentru ca multe din cele invatate le traiesti pe propria piele, important este sa ai mereu intiative, asta te tine mereu in priza...te simti util si uiti cumva ca anii trec!
    Nu stiu daca ideea cu jurnalul virtual este una buna, de ce spun asta? pentru ca vizitarea timpului trecut (chiar si aici in jurnalul meu daca ma uit in timp si rasfoiesc scrierile mele de acum cativa ani) imi da uneori o stare de remuscare, suferinta, realizez ca puteam face ca lucrurile sa se intample altfel, dar cumva sunt blanda cu mine si am doza aceea de intelegere, de toleranta si-mi zic - bine ca n-a fost mai rau! prefer sa-mi imaginez binele chiar daca o sa-mi fie probabil dezmintite asteptarile, iau supra doza de speranta si ma duc mai departe!
     Cand scriu simt asa, un dor de mine, de cea care candva facea lucruri frumoase si bune, avea proiecte, lupta pentru ele, avea razvratiri si doruri multe, dar cumva inerente si imuabile ca niste facturi care vin la fiecare sfarsit de luna (sau trimestrial), eram fericita ca pot sa le achit, sau  ma rog sa ma achit de ele cu alte cuvinte!
   Postarea de azi sa fie cumva un oftat mai degraba decat altceva? m-am "gripat" fara sa bag de seama? hai ca ziua de Marti nu e o zi a intelepciunii, intrebarea a intins din aripi si si-a luat zborul, fal- fal!! si a plecat! iar eu trec la obligatiile mele zilnice si iau in brate kit-ul de supravietuire!..afara ploua si parca imi vine in minte melodia lui Daniel Iancu - vine valu si-mi ia calu....dar eu vreau sa raman vie si nealterata...hehe!! dar, atentie!!! sa nu ma puneti sa fac si struguri! lol! am fost doar putin cu capu'  in nori...nimic grav!


Sursa imagine: http://shanti-imagini-amprente.blogspot.ro/2011/03/cu-capul-in-nori.html

Consumul excesiv de ganduri dauneaza sanatatii!!!

 

     Nu pot sa ma declar rockerita, ca nu sunt...( imi plac legendele si muzica mai soft, mai romantica...) insa, azi am ascultat o piesa a celor de la Sting, pentru ca m-am regasit in versurile  melodiei - Let Your Soul Be Your Pilot  si am incercat sa-mi restabilesc cumva relatia cu sufletul meu, poate fiecare din noi avem nevoie din cand in cand sa-l intrebam - ce mai faci suflete? ti-e bine?...si asta pentru ca el nu ne judeca niciodata, ne lasa uneori sa fim rebeli, sa facem tot ce ne trece prin minte..
   Cautam uneori raspunsuri la intrebarile cumva filosofice pe care ni le punem, ne chinuim mintea cu zeci de intrebari retorice, dar rar ajungem sa intrebam sufletul cum o mai duce, si de ce se intampla asta? pentru ca ne acordam prea putin timp noua insine!
    In ultimul timp m-am lasat traita de viata...si asta cumva m-a scutit de intrebari, m-am lasat pe mana Lui...nu m-am lasat insa gandita de altii, pacalim cumva timpul si lasam sa se creada ca totul e bine, pentru ca da! am putea lansa un slogan - consumul excesiv de ganduri dauneaza sanatatii!...Hai mai bine sa fim senini sa ne bucuram de fiecare zi ca de un dar special si pe campul de dor al sufletului sa plantam, iubire, iertare, compasiune si calauza sa ne fie inima care stie ce-i prieste sufletului! haina noastra energetica astfel va fi una mereu curata, scapand  de judecati, comparatii si etichetari, pentru ca iubirea spala tot, spala rautatea, invidia, iar sufletul ramane fara pete.
     Ce pot sa va spun in incheiere? lumina si iubire cat considerati ca va ajuta, daca nu e suficient - mariti doza!

Emotii

     Spunea cineva candva ca emotiile sunt ca banii, adica cu alte cuvinte sunt slugile noastre, pentru ca refuz sa cred ca  noi suntem sclavii banilor si a emotiilor cand  de altfel atat banii cat si emotiile ne slujesc, ar fi pacat sa lasam sa sa fie invers situatia...de ce spun asta? pentru ca emotiile sunt emise de mintea noastra, sufletul nostru e locuit de iubire, ca asa ne-a setat El...si de multe ori nu am genunchi suficienti sa-i multumesc pentru ca iubirea e ca un bumerang, o trimiti spre univers si se intoarce inapoi spre tine.
   N-am spart tipare niciodata, dar am incercat sa ajung la inima celor care ma ascultau la radio, am fost atenta la versuri, la cantece si la tot ce primeam pe  subiectele dezbatute de mine pe radio, asa am cunoscut oameni speciali, care mi-au dat emotii la fiecare intalnire cu gandurile lor...radioul a fost pentru mine o scoala spirituala in care eu m-am format si m-am reinventat cand am simtit nevoia unei schimbari...au fost si ganduri negandite daca pot sa le numesc asa, dar si nerostite dar simtite, ei, bine!!! ele s-au transformat in munti de emotii...si uneori este o adevarata arta sa le poti escalada. Nu pot "cuantifica" si tocmai de aceea le numesc metaforic asa...munti, dealuri , ape, campii ..adevarat" relief" sufletesc! de multe ori m-am ratacit in labirintul intrebarilor in emisiunile mele, tocmai pentru a va cunoaste mai bine dragii mei, si nimic nu e intamplator, mereu simteam ca va intind rabdarea la maxim si multumeam cu plecaciuni de fiecare data...pentru ca ma intreb retoric: cum ar fi fost discursul meu fara feedback-rile voastre?
    Uneori cred ca  bunul Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, insa mai cred ca si  ideea ca tot ce se naste are si un sfarsit, e valida... tocmai de aceea  apreciez din suflet pe toti cei care m-au iubit si mi-au trimis mesaje emotionante pe FB sau pe telefon sau pur si simplu pe chatul radioului,  n-am suficiente brate sa-i imbratisez si sa le spun ce mult au contat pentru mine, multumesc  tuturor, chiar si celor care m-au hulit din orgoliu  pentru ca si ele, hulirile au avut impact pozitiv cumva  asupra mea, pentru ca am inteles ca  nu le-am fost indiferenta...pentru ca nu dai cu pietre decat in copacul cu roade, nu-i asa? ;) stiu si eu? uneori simt ca sunt prea naiva sau prea inteleapta pentru lumea asta..dar si o stare si alta o definesc pe cea care sunt acum si de care nu ma rusinez - Olga Morar! si daca azi m-am jucat putin cu logosul meu natural( nu imbunatatit cu softuri..!! cum spunea cineva...lol!! rautaciosii astia...) e pentru ca am avut parte de emotii si trebuia sa le impartasesc cu cei care mi le-au creat! si daca am dat  azi "on" pe butonul sufletului meu e pentru ca va iubesc iar viata mea este un etern exercitiu de iubire, sinceritate si recunostinta!..si as mai vrea sa spun ceva..sa nu uitati ca intalnirea cu un om, o situatie , o intamplare pe care o traiesti  iti poate schimba sirul vietii! Intalnirea cu auditoriul pe mine m-a marcat pe viata!

Despartirea de pasiunea mea - radioul

   

          Nu-mi place sa vorbesc despre despartiri si nici sa fac acest lucru...in general las un loc de buna ziua peste tot...nu rup definitiv nicio relatie, azi cumva ma simt obligata sa dau niste lamuriri celor care m-au intrebat de ce am renuntat la radio...?
   Ei, bine!!! n-am fost eu o figura exemplara in munca mea pe radio, dar un minim efort de autoeducatie tot si-a facut usor loc in sufletul meu, in mentalul meu, am invatat cumva de la altii tot ce inseamna radio...am pliat apoi totul pe ce mi se potriveste mie ca persoana, am invatat din tutoriale sa pot sa ma descurc cumva si singura mai apoi ca si administrator radio...am castigat in timp o suverana siguranta de sine, vorbeam liber fara sa ma pregatesc la o anumita tema pe care o dezbateam pe radio...am facilitat insa prezenta ascultatorilor in dezbaterile facute pentru ca asa i-am simtit mereu aproape de mine, feedback-urile lor de altfel constituiau emisia in sine, i-am invitat cu gratie si in direct, prin skype, telefon sau facebook, ce-mi ramanea mie de facut era sa modelez dialogul, incercand sa suprim divagatia care uneori isi facea loc si sa aduc energie pozitiva prin umorul meu pe care nu l-am lasat sa moara nicio clipa.
   In emisiunile mele am cautat sa dezbat subiecte despre lume si viata, confruntate cumva cu experienta mea de viata, acum doresc celor din echipa Radio Tasha sa faca la randul lor ce cred ca li se potriveste, sa fie autentici si sa aprofundeze  semantica cuvantului -  moderator radio.
   Fiecare inceput insa are si un sfarsit...ieri a fost ultima mea emisie la radio, au fost 10 ani in care m-am straduit cumva pe zi ce trece sa fiu mai buna, mai competitiva, ca si admin radio n-am impus reguli prea severe pentru ca atat timp cat moderatorul face totul free, trebuie in primul rand sa aiba el un castig personal, adica sa se simta in largul sau in cele 2 ore de emisie, sa se relaxeze pur si simplu, daca au existat insa incalcari de etica, printr-un PM am cautat sa-i sugerez cumva sa se indrepte, cand nu s-a reusit acest lucru, am eliminat din echipa pe respectiva persoana....n-am inlaturat insa niciodata oameni care si-au vazut de treaba.
   In cateva cuvinte radioul a insemnat pentru mine pasiune, fericire, iubire, speranta si durere in momentele in care parca simteam ca sunt depasita  de situatie, dar cu certitudine din iubire s-a nascut in mod perpetuu creatia mea pe radio, evolutia mea....dar, repet un post de radio si implicit un moderator  inseamna multa seriozitate si pasiune, trebuie sa fii mereu cu zambetul pe buze, sa transmiti stare de bine, energie pozitiva,  importanta caldura pe care o transmiti ascultatorilor si cu singuranta lucrurile simple pe care trebuie sa le daruiesti zilnic celor care te asculta....si inca ceva spontaneitatea....indispensabila unui moderator!
   Pentru mine Radio Tasha inseamna familie, un membru al familiei mele, dar una peste alta familia din viata reala este cea mai importanta, lucru pentru care m-am decis sa ma dedic ei, doresc insa pace si armonie colegilor mei de radio, incredere in tot ce fac, sa fie sanatosi si sa-si pastreze sufletul frumos, sa ramana integri asa cum ii stiu eu!