Minti bolnave

       Mereu  spun : - Mare-i sera Ta Doamne si multi sar parlezu', uite, ca azi am mai gasit o minte bolnava, da' bolnava frate , nu gluma! careia ii sta mintea doar la pozitii sado-maso,  ...mai cocostarcule, cauta-ti o tigroaica(pune hitul Rihannei S&M ) apoi  pune-o sa-ti dea bataie pana te lasa lat!..apoi mai incearca odata si linkurile trecute de tine pe blogul meu, daca mai ai putere.... (pe care le-am dat  publicate sa vada lume ce om distrus esti)....si daca nu ti-a pierit cheful de nebunii apoi du-te mai departe!
    Clar esti un psihopat! ar trebui sa porti o eticheta pe frunte ca sa te identifice lumea mai usor pentru  ca voi astia psihopatii aveti se pare niscaiva notiuni de proprie demnitate, nevoie de stimulare si impulsivitate, pe deasupra mai sunteti si mitomani si cu viclesug fara lipsa de remuscare reusiti sa manipulati alte persoane.
    Daca ar fi dupa mine v-as baga in randul criminalilor in serie, voi nu stiti sa va atasati de nimeni si nici nu aveti dorinta unei relatii autentice bazate pe sentimente de iubire, amagiti cu zambetul de buze pentru profit si placere personala, apasati apoi cu  nonsalanta  pe butonul sensibilitatii persoanei in cauza si  profitati de momentele ei de vulnerabilitate, facand-o sa nu-si mai doreasca pur si simplu alti barbati in viata ei ...sunteti inteligenti si va stergeti urmele( daca le-ati lasat....prin nick name-ri confectionate de voi,  in acest scop...asta in cazuri din virtualia) nu simtiti rusine si niciun soi de emotie empatica chiar daca stiti ca ati ucis sufletul victimei....putin va pasa!
    Va intreb acum ceva...prin lipsa voastra de respect, prin hartuiri, prin desconsiderari vis-a-vis de ceilalti va simtiti cumva impliniti?sau poate considerati ca vi se cuvin chiar privilegii, crezand ca sunteti cei mai buni si ca atare meritati cel mai mult...?
     V-as da un sfat daca imi este ingaduit, macar " castrati-va" nabii sa nu ajunga planeta o imensa casa de nebuni! minicinosi patologici ce sunteti, ati face un pustiu de bine, parol!
      Pe voi dragele mele, va rog sa nu incercati sa-i salvati, nu va dedicati unei astfel de cauze (ca nu aveti cum...!!!) mai bine salvati-va voi pe voi de astfel de indivizi periculosi! Stati departe de ei!

Patetisme

    In ultima vreme v-am umplut cu patetismele mele...mai mult, azi vreau sa va dau o veste - am inceput sa ma iubesc din tot sufletul!..adica am devenit cea mai draga si apropiata prietena a mea, am inceput sa-mi accept toate, toate greselile, toate capriciile, si am ajuns iacata la o convietuire placuta, acceptabila...

     Cred ca sentimentul acesta imi vine de la faptul ca toate prietenele mele mi-ai spus ca sunt puternica...n-am ajuns la performante spectaculoase, dar sunt mandra de mine...ma gandesc insa la faptul ca majoritatea dintre noi ne ascundem propriile defecte in cotloanele sufletului nostru si prin educatia si inteligenta noastra le tinem departe de ochii lumii,habar n-avem ca le-am camuflat o viata intreaga...unii isi camufleaza ipocrizia intr-un altruism gratuit, pentru protejarea celor dragi, insa e o forma de minciuna si tradare fata de ei...fiindca ranesc iremediabil citeodata....

    Ma gandesc ca poate am inceput sa ma blazez, am inceput sa imbatrinesc cu adevarat,eu care sustineam ca varsta biologica e un fleac, fatza de cea sufleteasca..acum mi-am dezactivat si orgoliul,(hmm...si unde pui ca acum citeva zile vorbeam despre blazarea altora...ciudata treaba,nu?)acum din personajul pestrit si aiurit uneori am devenit un personaj plat, linistit, cuminte chiar...stau in banca mea si-mi vad de treaba....

     M-a parasit spirtul de guerilla, nu-mi mai ascut dintii in cuvintele nimanui, nu-mi ascut cutitele, si las fiecaruia placerea si facinatia pe care o traiesc, e mai placut ...e o maniera in ultima instanta de autoaparare.

    Si tot azi am realizat ca acel Fat frumos care este ravnit de noi toate, isi mai ia si el concediu din cand in cand sa-si refaca fortele...si pentru ca vara este perioada concediilor nici gand ca eu sa am placerea sa-l intalnesc...dar uite ce introspectie sunt in stare sa fac in sufletul meu...da, pentru ca trebuie, trebuie sa ma regasesc, trebuie sa stiu ce si cat am de oferit...ei, bine oricat as aduna si as scadea....rezultatul este acelasi!...si totusi, rogu-va, nu ma subestimati!!

Viata e ca o partitura

     

     Ma gandeam azi la un lucru( off!!! gandurile astea cum nu-mi dau pace!!! )... suntem conceputi din iubire,  ne hranim cu iubire si simtim ca ne imbolnavim pur si simplu atunci cand ea dispare, pentru ca da...nu conteaza cati ani ai in Cartea de Identitate daca sufletul tau prinde aripi  la fiecare adiere de vant iar cand te paste cate-o" furtuna" ai incurcat-o !!!!nu ai scapare! simti ca-ti pierzi mintile, vezi frumosul care te inconjoara si parca simti ca vrei sa-i atingi infinitul, dar uneori chiar  nu se poate ... si atunci? visezi la o lume care chiar nu exista, e doar in mintea ta, o vezi doar tu si fiecare vis cu acea persoana draga tie iti da sperante...iar muzica sufletului tau te anima si te face fericit.
    Poate fiecare din noi este compozitorul propriei sale opere, atunci cand muzica sufletului  nostru este ascultata si de alte persoane  primim aplauze la scena deschisa, toti stim ca viata e ca o partitura, felul in care o interpretam face diferenta intre noi, unii au mai mult curaj, altii improvizeaza iar altii se inspira din partiturile altora pentru ca sunt  prea timizi cu propriul lor scenariu de viata...
    Azi simt muzica primaverii din sufletul meu...e ca o chemare,  dau valma spre exterior  textele care o insotesc, dar se opresc inainte de a fi rostite, ceva parca le opreste, iar cel care ar trebui sa  le asculte e mult prea departe...sau poate raman suspendate de frica ca el le-ar considera inutile ...suspina,.... stiati ca si  cuvintele dar si necuvintele au lacrimi?la mine fac un cerc, se joaca pur si simplu...jocul le inveseleste si  le face fericite pentru ca asa trebuie sa fie - acel cineva nu va mai veni niciodata!... si atunci de unde atata zbatere, de unde atata muzica suflete? poti tu face punti spre cer sa ajungi la el? te predai,  pentru ca pentru asta trebuie curaj si tu nu ai ! trupul e drept dar sufletul ingenunchiat, e nevoie de curaj sa te lasi iubit dar si  de putere sa supravietuiesti!
   Ascult melodia celor de la Compact si  ma  incurajez cumva  ascultand Am curaj !!!

Porunca de fericire

   

    Nu mi-am creat blogul spre a fi vizitat de foarte multa lume, nici sa impresionez pe cineva...ci pur si simplu pentru ca asa ma simt eliberata de tot ce-mi trece prin cap, ma simt mai usoara daca tastez, daca-mi adun gandurile intr-un singur loc, nu aiurea , pe forumuri, unde de ce sa nu recunosc imi pierdeam destul de multa vreme...aici insa este un spatiu al meu...e ca si cum as proteja totul, as inchide intr-un glob nevazut totul...si am acces doar eu si poate intamplator oameni dragi mie...si,  carevasazica nu pentru ca as vrea sa devin o mica vedeta internautica-intergalactica(si alte cuvinte din aceiasi categorie)....ci pentru ca asa e bine pentru mine.
    Uneori am bucurii care ma apasa sau suparari care ma stanjenesc, suspina gandurile daca nu le pun pe blog, cineva spunea ca ele, cuvintele, au puterea sa iubeasca, dar pe de alta parte sunt si samburele tristetii sau a bucuriei ...de la ele pornesc multe...
      Cand ma cuprinde vrejul tristetii simt ca ma uratesc pe dat' pentru ca nu pot sa ard complet in sufletul meu tot raul care cumva imi da tarcoale din cand in cand...aleg atunci  porunca fericii, imi spun - Gata!! relax! nu baga in  seama  toate cuvintele care vine spre tine, unele sunt vorbe in vant si nu te chinui sa le rastalmacesti! asadar, muncesc, creez, iert ...ajut oameni ( pe unii ii torturez cu calmul meu...mai ales pe colegii de la radio care m-au botezat "Maica Tereza") tac si rabd si daruiesc zilnic in emisiunile mele de radio din iluziile, sperantele si  visele mele celor care vor sa se infrupte din ele.  
     Oricat as suferi, nu mi se pare niciodata mult prea greu in imparatia asta a radioului sau poate inca nu m-am plictisit de rolul  de pasare Pheonix, ma refac mereu...creierul meu e functionabil chiar si cu sfertul acela de neuron cu care ma tot laud! 
      Uneori ma simt suspendata in univers, atunci ma simt prea incarcata de sensibilitate, de romantism  si taur fiind, musai sa-mi impun o coborire rapida pe pamant....imi rasucesc pe moatze gandurile  si le spun sa fie cuminti, surprinzator, chiar se conformeaza, acum insa sufletul meu "baleste" la tihna si  armonie iar inima nu-mi mai este infomentata de fantasme mai ales acum cand  simt mai tare ca niciodata ca spoiala face omul ...in pofida acestui lucru, n-am sa permit falimentarea sufletului, orice criza sentimentala m-ar lovi, e prea multa bogatie acolo sa o pot pierde....asadar cod verde  primaverii dar si viselor, trairilor ce vor veni odata cu ea!