Blog premiat

RadioTasha

miercuri, 18 aprilie 2018

Minti bolnave


       Mereu  spun : - Mare-i sera Ta Doamne si multi sar parlezu', uite, ca azi am mai gasit o minte bolnava, da' bolnava frate , nu gluma! careia ii sta mintea doar la pozitii sado-maso,  ...mai cocostarcule, cauta-ti o tigroaica(pune hitul Rihannei S&M ) apoi  pune-o sa-ti dea bataie pana te lasa lat!..apoi mai incearca odata si linkurile trecute de tine pe blogul meu, daca mai ai putere.... (pe care le-am dat  publicate sa vada lume ce om distrus esti)....si daca nu ti-a pierit cheful de nebunii apoi du-te mai departe!
    Clar esti un psihopat! ar trebui sa porti o eticheta pe frunte ca sa te identifice lumea mai usor pentru  ca voi astia psihopatii aveti se pare niscaiva notiuni de proprie demnitate, nevoie de stimulare si impulsivitate, pe deasupra mai sunteti si mitomani si cu viclesug fara lipsa de remuscare reusiti sa manipulati alte persoane.
    Daca ar fi dupa mine v-as baga in randul criminalilor in serie, voi nu stiti sa va atasati de nimeni si nici nu aveti dorinta unei relatii autentice bazate pe sentimente de iubire, amagiti cu zambetul de buze pentru profit si placere personala, apasati apoi cu  nonsalanta  pe butonul sensibilitatii persoanei in cauza si  profitati de momentele ei de vulnerabilitate, facand-o sa nu-si mai doreasca pur si simplu alti barbati in viata ei ...sunteti inteligenti si va stergeti urmele( daca le-ati lasat....prin nick name-ri confectionate de voi,  in acest scop...asta in cazuri din virtualia) nu simtiti rusine si niciun soi de emotie empatica chiar daca stiti ca ati ucis sufletul victimei....putin va pasa!
    Va intreb acum ceva...prin lipsa voastra de respect, prin hartuiri, prin desconsiderari vis-a-vis de ceilalti va simtiti cumva impliniti?sau poate considerati ca vi se cuvin chiar privilegii, crezand ca sunteti cei mai buni si ca atare meritati cel mai mult...?
     V-as da un sfat daca imi este ingaduit, macar " castrati-va" nabii sa nu ajunga planeta o imensa casa de nebuni! minicinosi patologici ce sunteti, ati face un pustiu de bine, parol!
      Pe voi dragele mele, va rog sa nu incercati sa-i salvati, nu va dedicati unei astfel de cauze (ca nu aveti cum...!!!) mai bine salvati-va voi pe voi de astfel de indivizi periculosi! Stati departe de ei!

luni, 16 aprilie 2018

Patetisme

    In ultima vreme v-am umplut cu patetismele mele...mai mult, azi vreau sa va dau o veste - am inceput sa ma iubesc din tot sufletul!..adica am devenit cea mai draga si apropiata prietena a mea, am inceput sa-mi accept toate, toate greselile, toate capriciile, si am ajuns iacata la o convietuire placuta, acceptabila...
     Cred ca sentimentul acesta imi vine de la faptul ca toate prietenele mele mi-ai spus ca sunt puternica...n-am ajuns la performante spectaculoase, dar sunt mandra de mine...ma gandesc insa la faptul ca majoritatea dintre noi ne ascundem propriile defecte in cotloanele sufletului nostru si prin educatia si inteligenta noastra le tinem departe de ochii lumii,habar n-avem ca le-am camuflat o viata intreaga...unii isi camufleaza ipocrizia intr-un altruism gratuit, pentru protejarea celor dragi, insa e o forma de minciuna si tradare fata de ei...fiindca ranesc iremediabil citeodata....
    Ma gandesc ca poate am inceput sa ma blazez, am inceput sa imbatrinesc cu adevarat,eu care sustineam ca varsta biologica e un fleac, fatza de cea sufleteasca..acum mi-am dezactivat si orgoliul,(hmm...si unde pui ca acum citeva zile vorbeam despre blazarea altora...ciudata treaba,nu?)acum din personajul pestrit si aiurit uneori am devenit un personaj plat, linistit, cuminte chiar...stau in banca mea si-mi vad de treaba....
     M-a parasit spirtul de guerilla, nu-mi mai ascut dintii in cuvintele nimanui, nu-mi ascut cutitele, si las fiecaruia placerea si facinatia pe care o traiesc, e mai placut ...e o maniera in ultima instanta de autoaparare.
    Si tot azi am realizat ca acel Fat frumos care este ravnit de noi toate, isi mai ia si el concediu din cand in cand sa-si refaca fortele...si pentru ca vara este perioada concediilor nici gand ca eu sa am placerea sa-l intalnesc...dar uite ce introspectie sunt in stare sa fac in sufletul meu...da, pentru ca trebuie, trebuie sa ma regasesc, trebuie sa stiu ce si cat am de oferit...ei, bine oricat as aduna si as scadea....rezultatul este acelasi!...si totusi, rogu-va, nu ma subestimati!!


miercuri, 4 aprilie 2018

Viata e ca o partitura

     
     Ma gandeam azi la un lucru( off!!! gandurile astea cum nu-mi dau pace!!! )... suntem conceputi din iubire,  ne hranim cu iubire si simtim ca ne imbolnavim pur si simplu atunci cand ea dispare, pentru ca da...nu conteaza cati ani ai in Cartea de Identitate daca sufletul tau prinde aripi  la fiecare adiere de vant iar cand te paste cate-o" furtuna" ai incurcat-o !!!!nu ai scapare! simti ca-ti pierzi mintile, vezi frumosul care te inconjoara si parca simti ca vrei sa-i atingi infinitul, dar uneori chiar  nu se poate ... si atunci? visezi la o lume care chiar nu exista, e doar in mintea ta, o vezi doar tu si fiecare vis cu acea persoana draga tie iti da sperante...iar muzica sufletului tau te anima si te face fericit.
    Poate fiecare din noi este compozitorul propriei sale opere, atunci cand muzica sufletului  nostru este ascultata si de alte persoane  primim aplauze la scena deschisa, toti stim ca viata e ca o partitura, felul in care o interpretam face diferenta intre noi, unii au mai mult curaj, altii improvizeaza iar altii se inspira din partiturile altora pentru ca sunt  prea timizi cu propriul lor scenariu de viata...
    Azi simt muzica primaverii din sufletul meu...e ca o chemare,  dau valma spre exterior  textele care o insotesc, dar se opresc inainte de a fi rostite, ceva parca le opreste, iar cel care ar trebui sa  le asculte e mult prea departe...sau poate raman suspendate de frica ca el le-ar considera inutile ...suspina,.... stiati ca si  cuvintele dar si necuvintele au lacrimi?la mine fac un cerc, se joaca pur si simplu...jocul le inveseleste si  le face fericite pentru ca asa trebuie sa fie - acel cineva nu va mai veni niciodata!... si atunci de unde atata zbatere, de unde atata muzica suflete? poti tu face punti spre cer sa ajungi la el? te predai,  pentru ca pentru asta trebuie curaj si tu nu ai ! trupul e drept dar sufletul ingenunchiat, e nevoie de curaj sa te lasi iubit dar si  de putere sa supravietuiesti!
   Ascult melodia celor de la Compact si  ma  incurajez cumva  ascultand Am curaj !!!

luni, 2 aprilie 2018

Porunca de fericire

   
    Nu mi-am creat blogul spre a fi vizitat de foarte multa lume, nici sa impresionez pe cineva...ci pur si simplu pentru ca asa ma simt eliberata de tot ce-mi trece prin cap, ma simt mai usoara daca tastez, daca-mi adun gandurile intr-un singur loc, nu aiurea , pe forumuri, unde de ce sa nu recunosc imi pierdeam destul de multa vreme...aici insa este un spatiu al meu...e ca si cum as proteja totul, as inchide intr-un glob nevazut totul...si am acces doar eu si poate intamplator oameni dragi mie...si,  carevasazica nu pentru ca as vrea sa devin o mica vedeta internautica-intergalactica(si alte cuvinte din aceiasi categorie)....ci pentru ca asa e bine pentru mine.
    Uneori am bucurii care ma apasa sau suparari care ma stanjenesc, suspina gandurile daca nu le pun pe blog, cineva spunea ca ele, cuvintele, au puterea sa iubeasca, dar pe de alta parte sunt si samburele tristetii sau a bucuriei ...de la ele pornesc multe...
      Cand ma cuprinde vrejul tristetii simt ca ma uratesc pe dat' pentru ca nu pot sa ard complet in sufletul meu tot raul care cumva imi da tarcoale din cand in cand...aleg atunci  porunca fericii, imi spun - Gata!! relax! nu baga in  seama  toate cuvintele care vine spre tine, unele sunt vorbe in vant si nu te chinui sa le rastalmacesti! asadar, muncesc, creez, iert ...ajut oameni ( pe unii ii torturez cu calmul meu...mai ales pe colegii de la radio care m-au botezat "Maica Tereza") tac si rabd si daruiesc zilnic in emisiunile mele de radio din iluziile, sperantele si  visele mele celor care vor sa se infrupte din ele.  
     Oricat as suferi, nu mi se pare niciodata mult prea greu in imparatia asta a radioului sau poate inca nu m-am plictisit de rolul  de pasare Pheonix, ma refac mereu...creierul meu e functionabil chiar si cu sfertul acela de neuron cu care ma tot laud! 
      Uneori ma simt suspendata in univers, atunci ma simt prea incarcata de sensibilitate, de romantism  si taur fiind, musai sa-mi impun o coborire rapida pe pamant....imi rasucesc pe moatze gandurile  si le spun sa fie cuminti, surprinzator, chiar se conformeaza, acum insa sufletul meu "baleste" la tihna si  armonie iar inima nu-mi mai este infomentata de fantasme mai ales acum cand  simt mai tare ca niciodata ca spoiala face omul ...in pofida acestui lucru, n-am sa permit falimentarea sufletului, orice criza sentimentala m-ar lovi, e prea multa bogatie acolo sa o pot pierde....asadar cod verde  primaverii dar si viselor, trairilor ce vor veni odata cu ea!



sâmbătă, 24 martie 2018

Primavara intarziata

    Fiorul primaverii  refuza sa ne cuprinda sufletul, e ger cumplit de cateva zile si parca lumea e cumva amortita,  ..asteptam cu totii soarele cald si zilele senine, care sa ne aduca sensul si directia vietii,  cautam mereu etape gandindu-ne ca poate primavara asta va fi de bun augur pentru noi, stabilim teluri, ne iluzionam  cand e vorba de oameni, de relatii de bani, de munca si lista ar putea continua.
    Trecerea timpului fara rost ne panicheaza, dar nu putem forta lucrurile, consumam energie  fara rost  si batem piciorul pe loc... intr-un soi de rutina, poate e si vina noastra ca nu stim exact ce ne lipseste ...mama ei de viata! o acceptam asa cum e pentru ca nu avem curajul sa schimbam nimic in ce ne priveste, suntem comozi si ne spunem - lasa ba ca merge asa!...ne-am obisnuit cu ea...vorba celor de la Marfar!
    Off!! ce bine ar fi sa nu depindem decat de aerul pe care il respiram! din pacate depindem de pastile, de anumite persoane care cumva ne sunt indispensabile, fac parte din sufletul nostru si ne este greu sa hotarim viata fara sa-i includem si  pe ei in ecuatie.O dam pe" repeat" cu imbratisari virtuale si ne facem ca suntem fericiti! Trist dar adevarat!!...si o lungim pana la un infinit nedefinit! iar ideea de a deveni cea mai buna varianta a mea se pare ca se anuleaza...iubim persoane care  reusesc cumva sa ne dea aripi care ne completeaza care ne demonstreaza devotament si interes, care reusesc sa ne faca sa ne simtim speciali dar totul se naruie dintr-un moft....din lipsa de implicare reciproca.
    Clar!!!O fi de vina primavara asta care e mofturoasa si ea..nu se lasa vazuta!
Bine spunea Coelho"Dragostea este o fiinta salbatica.Cand incercam sa o inchidem ne inrobeste.Cand incercam sa o intelegem, ne tulbura. "Carevasazica "tulburati-va" sufletul cu fiorul iubirii, ea ne reinoieste sufletul in fiecare primavara.

luni, 19 martie 2018

Ne paste matriarhatul!

 
   
   OMG!!! realizez ca scriu mai putin in ultimul timp si ca m-am cam pus pe tanjeala, nu-i a buna! blogul trebuie hranit sa nu sucombe , dar probabil sunt si eu intr-o faza a vietii cand nu mi se intampla lucruri prea grozave care deh! ar merita puse pe taste....(hmmm!! m-am scos...!!! ) cert este ca am ramas acelasi om de bine in pofida faptului ca nici raul nu ma ocoleste....
   Suntem in luna femeilor si mai e ceva important dupa cum se misca politica la noi, ajung sa cred ca  ne loveste matriarhatul...o fi de bine o fi de rau?  sa dau zor sa anunt suratele  pe radio sa lase deschise usile  ca asta nu bate de doua ori la usa...odata si bine! voi ce spuneti? ca eu ce-i drept sunt cam "oxigenata" de cativa ani incoace si parca poti sa stii ca nu mi-o fi atins si creierasul? lol! mai sa fie! vor putere!!! nu le ajunge casnicia ( locul vesnicelor batalii pentru putere...!!!  ) vor arena in vazul tuturor, dupa cum se vede acum isi pregatesc transeele, tulai Doamne!! nestiutoare mai sunt...eu credeam ca barbatii prefera femeile tinere (desi al meu Dumnezeu sa-l ierte m-a preferat pe mine cu 4 ani mai mare decat el...ma intreb s-or mai naste astfel de oameni? ) iar femeile prefera barbatii cu putere adica bogati si maturi...s-a intors lumea pe dos!!! e clar! citisem o legenda din folclorul afro-american despre cum a castigat femeia puterea asupra barbatului si-am inteles ca degeaba se lauda barbatii cu puterea cheile sunt tot la femeie ...merita citita legenda aici .

Sursa imagine

duminică, 4 martie 2018

Quo vadis?

   Am recunoscut si recunosc in continuare ca sunt o tipa atipica, vad lucrurile cumva mai diferit decat  multi din jurul meu, asta insa nu inseamna ca intru in  conflict cu acele persoane...nu! doar ca eu am sperantele mele, iluziile mele, cu alte cuvinte mi-am facut bula mea in care traiesc, cu asteptari, cu oameni si lucruri dragute.Uneori risc, dar nu uit de responsabilitati, de griji ( sunt mama si bunica...!) lumea e prea stresata, nu e dispusa sa tolereze, n-are rabdare, dorintele neimplinite ii fac pe unii extrem de ursuzi, tristi si parca nici nu stii cum sa-i abordezi, deci, nu-i mai bine alegerea mea?...bula mea in care  intra cei cu care rezonez si atat!
   Uitam ce inseamna relaxarea, suntem intr-o stare permanenta  de tensiune si ne mai miram ca ne imbolnavim din cauza stresului...setati pe dorinta de a face cat mai multi bani, energia noastra ajunge la limita iar mintea se invarte ca un girofar, nestiind incotro s-o ia, uneori nu te lasa nici sa respiri ca lumea, ma intreb cand apuci sa-ti  faci timp si pentru lucruri placute, o calatorie, o plimbare in natura, un film sau  o sesiune de shopping la Mall, nu avem timp pur si simplu sa ne ascultam sufletul!
    Consider ca e nevoie de calitate nu  cantitate, avem acces la atatea informatii ar trebui sa profitam din plin! sunt atatea lucruri frumaose care ne asteapta ...trebuie doar sa le descoperim, sa nu uitam insa un lucru! timpul nu asteapta si e pacat risipit!...din pacate oamenilor le e frica de implicare, de esec si uite asa uitam sa ne bucuram de emotia in sine..
 In final vreau sa pun o intrebare... cand ti-ai pus  intrebarea pentru tine - incotro? unde sunt si unde vreau sa ajung? motorul de  cautare e in voi, dati-i cheie si porniti!!! Timpul nu asteapta si nu iarta pe nimeni!

vineri, 2 martie 2018

Cu" mansarda" mobilata

     
      Nu stiu cum sa incep dragilor, dar tare imi sta pe limba sau in varful degetelor sa scriu despre unii-altii, care  vor sa fie dar nu sunt...adica inteleg eu ca esti "vintage" dar la anii tai, macar sa ai "mansarda" in trend, adica mai faci cate un update la cunostinte, mai actualizezi...sa nu pari invechit in toate, suficient anii care cumva ar trebui sa-ti dea respect in fata celor cu care interactionezi...dar n-ai sa vezi !! ...tie mon cher iti da eroare de fiecare data! Am un sfat( nu ca meritai...! dar totusi fac si eu pustiu de bine...) daca iti da eroare temporara, eu zic sa mai incerci, poate pana la urma se leaga ceva si de tine...daca pana la urma nu-ti iese, propun sa te lasi pagubas!!de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere!!...sau uite mi-a venit o idee...il stii pe Muttley din desenele animate care face farse vecinilor, adica cu alte cuvinte intra si tu in zona de comfort...in realia  banuiesc ca esti diferit decat  in virtualia, unde calci in strachini...parol!
     Activitatile intelectuale ne fac mai optimisti si interactiunea pe internet e benefica creierului tau...dar vezi tu? si aici exista niste reguli , adica nu te comporti ca voda in loboda! ca nu-i tarlaua lui taica-tu...sau daca vrei pe cineva care sa-ti poarte de grija...du-te la azil, iti dai pensia acolo si te-ai rezolvat!
     Off, netul asta, o poarta deschizatoare spre comunicare...ideea e cum comunicam...aici ar trebuie elaborate niste tutoriale care cumva sa ne invete cum sa ne comportam pe internet, eu inteleg ca poate cumva apartinem aceleasi perioade, dar vezi tu setul de valori e total diferit...pentru discutii fluente mai e nevoie de ceva...ce inseamna acel "ceva", ramane tema de casa pentru tine! un catalizator ceva...un  quelque chose, vorba fracezului!!!

vineri, 23 februarie 2018

Dragobete - Zeul iubirii

Citeam azi  un articol pe blogul Cristianei si  nu puteam sa nu retin ceva care mi-a placut intr-un mare fel si pe care vreau sa-l redau in copy paste  pentru ca merita si pentru ca subscriu la cele scrise de ea:

"Iubirea este un termen inventat (de templieri, ca termen de discuţie) şi părerea mea este că cei care au adevărata iubire nu mai vorbesc despre ea, ci ea irumpe din tot ceea ce fac: ajutor pentru semeni, pentru cer şi pământ deopotrivă, calitate, moralitate, demnitate, altruism, tot ceea ce poate fi mai bun şi mai frumos ca manifestare omenească. A vorbi despre iubire e ca şi cum ai suna din talgere... A îndemna pe oameni la iubire este ca şi cum ai suna din goarnă în piaţa mare a satului... A face ceva din iubire, fără să impui, fără să atragi atenţia - ci doar să oferi cu modestie, cu însorire spirituală... este oferire de iubire şi nu mai are nevoie de nici un sunet..."    

  In aceasta zi se spune ca fetele adunau zapada si o topeau folosind-o la descantece de iubire si ritualuri de infrumusetare, o numeau"zapada zanelor "si  o considerau magica isi clateau chipul spre a fi atragatoare ca si zanele.
   Tot in aceasta zi si barbatii trebuie sa se afle in relatii cordiale cu sexul feminin, neavand voie sa necajeasca femeile, altminteri anul va fi neprielnic, cu alte cuvinte veselie in aceasta zi spre a avea parte de iubire tot anul!
   Nu se tese, nu se coase si nu se fac treburi gospodaresti in aceasta zi, doar curatenia este permisa pentru ca ea este aducatoare de spor si prospetime, si inca ceva nu ai voie sa plangi in aceasta zi, lacrimile sunt aducatoare de necazuri.In unele zone fetele isi pun la fel ca si la Boboteaza busuioc  sub perna spre a-si  visa ursitul , crezand ca Dragobetele le aduce dragostea adevarata.
   Asadar multi ani frumosi si luminosi iubirii!! Alegeti sa iubiti si iubiti ce ati ales!

vineri, 16 februarie 2018

Capitulare

   
     La ceas de seara incerc sa-mi devirusez mintea de tot ce a fost urat in ultima perioada, sa ingrop in gradina iluziilor mele  toate gandurile   si atacurile vampirice, nu vreau sa fiu umbra lor sau invers,  sa vad umbra in apropiere, in singuratatea fiintei mele launtrice accept durerea realitatii...
     Cineva spunea ca batrinetea este varsta intelepciunii, stiu si eu?oi fi ajuns acolo fara sa prind de veste, voi sta sa-mi numar regretele, regrete de toate felurile, ba ca n-am stiut sa-mi deschid sufletul cui trebuia, ba ca n-am avut puterea sa merg mai departe cand poate s-au deschis niste oportunitati la orizont, ba ca poate  am intalnit oameni prea buni pentru mine, regrete ca am avut prea mult calm si rabdare (motive pentru care sunt mereu acuzata), regrete ca activitatea mea internautica, radiofonica a fost quijoteasca, zadarnica , de prisos, ce mi-am dorit si la ce s-a ajuns...oare  n-ar fi mai bine sa capitulez? Au rapperii astia, Mitza feat Guess Who, o piesa( nu ca m-as da in vant dupa rap, dar am retinut ce mi-a placut): 
" Inima nu cere chirie
Asa ca vino cand vrei tu si stai oricat iti place tie" ...cam asa s-a intamplat pana acum, au stat cat au vrut...mi-au batatorit sufletul apoi au plecat rupand bucati din mine...., spunea Alice Nastase in blogul ei ca trebuie cumva sa ne adaptam pentru ca adaptarea este semnul inteligentei, sensibilitatii, cu alte cuvinte se rastoarna lumea si noi trebuie sa acceptam ca sa supravietuim...vi se pare drept? pai daca e pe asa...imi ingrop cutiuta in gradina iluziilor mele pana vor veni timpuri mai bune( daca va fi sa le apuc....!!!)  sau pur si simplu CAPITULEZ!


vineri, 2 februarie 2018

Da-i timpului timp

    Vorbeam azi cu o prietena din Brasov, mai precis cu Ana si mi-a ramas in minte o expresie folosita de ea" da-i timpului timp", dupa ce am inchis conversatia am stat putin si m-am gandit cat adevar in vorbele astea,  pentru ca toate se fac in timp, trebuie cumva lasat sa treaca o perioada ca sa se limpezeasca sentimentele, sa se aseze apele sa poti s-o iei de la capat, de altfel cam asta am facut fara sa realizez in ultimii ani, timpul a fost balsamul meu, cel care a sters cumva ranile facute in anii ce au trecut de diverse persoane si nu numai( spun asta pentru ca si ranile trupesti s-au vindecat tot in timp).
    Ideea e alta, n-am renuntat sa lupt, am avut rabdare si tact sa pot sa depasesc tot ce mi-a fost dat, n-am strigat, dar poate am dat voie unor prieteni "sa-mi stearga lacrimile" cu cate-o vorba de duh, pentru ca mintea mea rectioneaza al naibii de bine la asa ceva!
    Cu alte cuvinte, timpul m-a intarit, dar tot el m-a facut sa-i cunosc mai bine pe cei care s-au declarat prieteni si in momentul in care simteam ca-mi fuge pamantul de sub picioare, mi-au intins o mana, mi-au demonstrat cumva ca pot avea puncte de reper...ca pot sa spun ce simt si mai apoi sa inspir cu ochii inchisi zicandu-i Lui - Doamne ce oameni frumosi imi scoti in cale!
    Una peste alta am mai realizat ceva, ca niciodata nu e prea devreme sau prea tarziu, am invatat din greselile trecutului si n-am lasat sa ma marcheze deciziile pe care le-am luat, desi uneori am simtit ca rup o parte din mine, mi-am spus : Olga totul se intampla cu un scop, va fi bine!
   Lucrurile cu adevarat bune vin mai greu, dar vin pana la urma si e grozav sa simti ca viata ta se schimba cand te astepti mai putin! Am facut loc in viata mea unor oameni noi,  care cumva au acoperit  golurile pe care le-au lasat cei care cu voia sa fara voia lor m-au ranit si la care am renuntat definitiv....am dat cu alte cuvinte timpului timp si acum imi este bine!
    Oamenilor cu roluri episodice din viata mea, le multumesc, m-au facut mai puternica decat credeam...efectele nu au fost imediate, trebuie sa recunosc, dar le-am simtit in timp, fiecare "sut" a insemnat un pas inainte, important a fost altceva ca nu mi-am pierdut optimismul de-a lungul experientele neplacute ci am folosit expresia frizerului: -  capu' sus Olga!!!

duminică, 21 ianuarie 2018

Lucrurile mici fac oamenii sa se simta mari!

   Se pare ca legaturile de nestramutat dintre anumite persoane se  formeaza pe baza compatibilitatilor sufletelor care vibreaza la aceleasi frumuseti si probabil se regasesc sub pavilionul pasiunilor, emotiilor si conceptiilor comune, e placut  cand realizezi ca ai oameni speciali in viata ta,  caleidoscopul sufletului tau e plin de culori si e fantastic sa simti ca viata e o infinitate de culori si nuante, cele vii ne aduc zambete, cele terne tristeti, dar una peste alta noi suntem cei care dam culoare propriului nostru univers.
   Vorbeam mai zilele trecute cu buna mea prietena Camelia Andrei si ne-am promis ca nu  vom lasa culori de gri in sufletul nostru, in pofida faptului ca am impartit amandoua suferinte cumva comune prin natura lor,  am tras de noi cu putinii stropi de culoare si tot nu ne-am dat batute, avem prea multa disponibilitate spre frumos, chiar daca anii trec, chiar daca uneori  simti ca vrei sa iei viata la palme, in rafturile inimii nu asezam decat  bucuria vietii,  iar spectrul ei ne da sperante, nu lasam posibilitatea ca sufletul sa fie zgariat de rautati si  dureri trecatoare.....neputinta nu ne ingenuncheaza, avem curajul sa ne traim visele si e mare lucru, de ce? pentru ca meritam!...pur si simplu!!!
    Da! mi-am promis solemn ca anul acesta nu voi permite niciunui gand veninos sa ma acapareze, le iau la tranta pe toate si nu ma dau batuta!...nu fortez insa notele, doar ca esecurile pe care le voi suferi nu ma vor marca prea mult pentru ca nu merita, norocul imi vine tocmai din puterea de a nu renunta, de a nu ma opri, carevasazica capu' sus!
     Exista oameni care ne amprenteaza sufletul care fac parte din destinul nostru, ma simt norocoasa si plina de recunostinta ca te am aproape draga Camelia, ma simt " mare" alaturi de tine, mi-ai dat aripi cand am simtit ca nu mai pot si m-ai invatat cumva sa ma pretuiesc mai mult si sa inteleg ca fericirea nu trebuie amanata ci traita pe loc cu satisfactia lucrurilor care iti fac placere!
     La ceas de noapte, ca mai e putin si se manjeste de ziua ma gandesc ca azi e una din frumoasele zile din viata mea mea, e botezul nepotului meu Mihnea, asadar meniuri de meniuri, lautari si buna dispozitie, aripi de ingeri sa-i ocroteasca viata sufletelului care maine va fi crestinat, sa aiba parte de o viata lina, fara suparari mult noroc in calatoria lui prin viata!sa nu uite niciodata ca lucrurile mici fac oamenii sa se simta mari!
   
 

marți, 16 ianuarie 2018

Baba urata cu crengi

     Mai ieri unul caruia i-am retezat politicos "avanturile" pe FB m-a facut baba urata cu crengi,  cu sau fara crengi ...pot spune ca nu sunt desteapta desteptelor  dar nici  incuiata- incuiateleor sa ma las invaluita de texte de doua parale! Nu-mi place sa fiu gratulata, dar nici jignita,  stiu cum arat si stiu care e valoarea mea...insa nici sa cred ca a fi tanara e cea mai mare virtute a unei femei,  de te-am lovit mon cher in moalele orgoliului, e pentru ca nu-mi doresc interactiuni pe net cu persoane care nu-mi inspira incredere!
    Ma dau gata oamenii cu  eleganta morala, sunt topita dupa oameni care stiu sa ti se adreseze cuviincios, imi doresc interactiune cu oameni care stiu sa vorbeasca frumos, sa-si aleaga cuvintele, nu sa le tranteasca ca pe niste baloti, sufletul meu e descheiat spre astfel de persoane, nu-mi permit ca mintea si inima mea sa se joace cu viata mea, nu fac nimanui declaratii cu talc si nici nu ma antrenez in relatii pasagere, oricat as fi de chinuita de doruri....am invatat cu pretul lacrimilor varsate, ca e bine sa fi rezervata, suntem vulnerabile noi femeile si tocmai de aceea ma ratacesc printre intelesuri sau poate neintelesuri despre  viata, despre oameni, despre tot ce ma inconjoara...Sufletul meu e linistit chiar daca e singur!
   M-am lasat cuprinsa de moment de griji trecatoare cum le-ar numi unii, dar ma gandeam ca poate ar trebui sa existe o responsabilitate a cuvintelor pe care le trimitem in eter, nu-ti da nimeni dreptul sa ataci doar pentru ca ti se inchide usa, stiu ca e trist pentru unii ca nu au cu cine sa imparta bucuria, fericirea, tristetea, dar nu e vina mea....sufletul meu are resurse inepuizabile dar nu pentru oricine! Veninul singuratatii nu ar trebui sa indemne pe nicio persoana spre  rautati gratuite,  as alerga desculta spre oameni care stiu sa-ti stampileze sufletul, au fost cativa in viata mea si ma intreb acum unde s-au ascuns de nu-i mai  intalnesc?...oameni care iti incarca sufletul cu lumina si te ajuta sa te reincarci in lupta cu raul si uratul vietii! oameni care cu parfumul sufletul lor  te fac sa te simti importanta doar pentru ca ii ai pe ei aproape!
    Ma rog Lui sa-mi tina mintea sanatoasa si inima sensibila ...n-am sa  permit marlanilor, badaranilor sa-mi darame  zidurile sufletului cu vulgaritati, frangatorilor de inimi le recomand sa-si schimbe strategiile, poate asa vor avea sorti de izbanda!

marți, 9 ianuarie 2018

Ganduri de inceput de an

   Am intrat cu optimism in noul an, de altfel eu mereu am vazut ce am in pahar nu ce-mi lipseste, potrivit acestui lucru  marturisesc ca sunt recunoscatoare Papusarului Sef ca am avut parte de  lucruri frumoase, speciale, nemaintalnite, unele ce-i drept  m-au cam dat peste cap dar  cumva au deschis porti spre noi oportunitati!
   Nu intotdeauna reusim sa facem ce vrem! poate mi-as fi dorit in anul ce a trecut sa pot calatori mai mult, sper sa fie anul acesta - anul meu! sa pot sa ma hranesc spiritual in compania unor oameni bogati sufleteste care se conduc dupa valori de la care nu fac rabat!
    Bucuria sufletului meu cu greu poate fi umbrita, ma bucur de lucruri marunte, care poate pentru unii par de nebagat in seama dar care mi-au aratat in timp cata valoare pot avea....insa am inteles ceva - toate lucrurile se intampla la vremea lor, nu putem forta nimic, sper insa in acest an sa mi se intample ceva inedit, diferit de anii trecuti ..chiar usor idilic daca se poate spune asa....sa fie un an mai creativ, de ce spun asta?... am privit oglinda sufletului si vad in ea o schimbare, traiesc intr-o lume grabita si agitata si eu raman enervant de calma, o fi bine, o fi rau?
   Ma bucur de inca un lucru  in acest an...focusul meu nu e pe profit! e pe oferit si primit iubire si intelegere de la cei din jur! vreau sa raman o fiinta  calma si visatoare...chiar daca visele pe care le am acum nu se vor implini niciodata!esential e altceva sa nu ma pierd in rutina! foarte important si faptul sa fiu  sanatoasa, sa nu depind de pastile, decat de aerul pe care il inspir.
   Da! sufletul meu e plin de sperante, de un infinit de ganduri, vise care aduc cu ele multe provocari, provocarile ma vor ajuta sa-mi depasesc limitele, sper sa reusesc!