Blog premiat

RadioTasha

marți, 17 octombrie 2017

Cu sau fara aripi?


  Uneori ai senzatia ca Dumnezeu vorbeste aceeasi limba cu tine si-ti indreapta pasii  spre drumul pavat al binecuvantarii sale, asa am simtit de ieri...cand am pornit-o la drum fara cadru...asa pur si simplu dintr-un avant venit de undeva, am auzit parca o voce care imi spunea : poti!!! si da! am simtit  ca pot si parca dintr-o data am simtit ca-mi cresc aripi....
     Drumul recuperarii nu este unul usor, de ce sa amagesc lumea? dar" biletul"spre succes  l-am primit tot de la El,  care vindeca orice durere, care nu te lasa la greu daca crezi in El. Fiecare suferinta trupeasca prin care trecem ne ajuta cumva sa ne triem valorile, sa ne selectam prietenii, ne face mai intelepti si ne arata adevaratele surse de bucurii, in spital am simtit cu adevarat ce inseamna acel dicton"fericirea se afla in lucrurile marunte" si ne arata cu adevarat pentru ce trebuie sa ne rugam, ce trebuie sa-i cerem in ruga noastra.
     Am simtit ce inseamna si iubirea de semeni, prin felul in care unii  prieteni m-au sunat si m-au incurajat spunindu-mi ""ai grija de tine!!!" sau" sunt alaturi de tine", "suna-ma daca iti lipseste ceva, voi veni imediat", vreau sa le multumesc pentru alinarile care mi le-au adus in acele zile de spitalizare si le spun ca prin tot ce au facut s-au apropiat de Dumnezeu, pentru ca EL este lumina, si ne da pe sufletul fiecaruia!
    In Sfanta Scriptura este un pasaj pe care vreau sa-l scriu in incheierea articolului:
 "In lume veti avea necazuri, dar indrazniti , eu am biruit lumea", eu as spune altfel acum  ...
 - Credeti in El, si veti invinge orice boala!...eu am invins si de data asta! Multumesc Doamne ca-mi dai aripi mereu!

marți, 10 octombrie 2017

Am 7 zile si ma numesc Mihnea - Ioan

    Iacata-ma-s din nou bunica!!! Roxana- Diana, fi-mea cea mare a adus pe lume un baietel  de 3,270 care a primit nota 10, cum sa nu fiu fericita? Nu ma mai simt singura, am deja doi nepoti care imi vor  indulci restul vietii cu dragalaseniile lor....si cum sa nu ma laud eu azi cand ma gandesc ca nu toti avem privilegiul sa ajungem bunici, tocmai de aceea multumesc Lui pentru darul care imi va bucura restul vietii si doresc lui Mihnea viata lunga cu sanatate si multe bucurii pe care sa le imparta cu parintii lui care si-au dorit atat de mult venirea lui pe lume!
    Daca mama mea a fost o bunica speciala pentru fetele mele, sper sa pot sa ma ridic si eu la nivelul ei, cu memoria ei extraordinara le invata pe fetele mele poezii din tineretea ei, era foarte permisiva cu ele, pentru ca le iubea maxim, nu s-a plans niciodata de greutati ( Roxana ii seamna  mult din acest punct de vedere...)iar fetele mele au fost speranta si lumina ei....acum Praslea alias Mihnea si Ema  alias Cosanzeana vor fi personajele mele de poveste, voi trai basmul vietii alaturi de ei! Sunt fericita ca ma incarc din nou  cu responsabilitati, imi plac provocarile si abia astept sa descarc bagajul emotional - afectiv spre  cei doi nepoti ai mei, ma incearca un sentiment diferit, am trecut de la stadiul de mama la cel de bunica si sigur ca despre "bunicisme" voi mai scrie multe, pe masura in care le voi trai si eu, oricum sentimentul de utilitate si valoare personala simt ca mi-a crescut odata cu nasterea nepotilor, asadar sunt mandra ca sunt bunica la puterea a doua!
    Nu va fie frica de batrinete dragi mei, ea vine cu bucurii, pentru ca odata  cu varsta incepi sa apreciezi mai mult ceea ce ai, sa luam deci de la viata ce este mai bun, batrinetea vine si cu pierderi de oameni dragi dar si cu bucurii de acest fel, oamenii dragi pleaca dar dragostea nu dispare niciodata, iar dragostea bunicilor este una speciala!