Blog premiat

RadioTasha

duminică, 27 august 2017

Sunt mandra de tine!

   
     E usor sa spui te iubesc mai ales pentru cei care nu simt acest lucru, e usor sa spui vorbe...mai greu este de dovedit, se spune ca cele doua cuvinte sunt magice...corect! dar cand intradevar ele exprima ce simte cel care le spune, cand le spui doar asa de dragul de a le spune...e apa de ploaie!
     Important este sa  simta cei doi ca sunt foarte importanti unul pentru celalalt ca sunt mandri de ei si de tot ce face celalalt, i-am spus si eu sotului meu Dumnezeu sa-l ierte - sunt mandra de tine, nu o data pentru ca  din cand in cand trebuie sa stie cel de langa tine ce simti...dar sa o spui  ca pe un bonjour sau cum fac americanii la  fiecare convorbire telefonica - i love you!!!...mi se pare aiurea! o fi motivant pentru ei nu zic nu...dar mie mi-e cam peste mana sa spun celui drag zilnic asta, mai bine ii arat ce simt prin fapte!
   Iubirea spun specialistii ca e e cea mai puternica emotie si produce o forta atat de mare incat toate cele 5 simturi fizice cresc in intensitate, Aristotel a trait in urma cu doua milenii cand a vorbit de aceste 5 simturi clasice, acum insa se pare ca a aparut si al saselea simt,  unul misterios, de intuite sau clarviziune, si uite asa cvintetul simturilor e usor depasit, simtim, intuim vis-a-vis de persoana iubita anumite lucruri si cam la ce ne duce o relatie sau alta, siguri ca nu ne nastem egali in finetea acestor simturi insa putem evolua pe timp ce trece... ciudat este cum reusim uneori sa ne "scurtcircuitam"  unii pe altii si cum ne sar "sigurantele" atunci cand  totul este desertaciune si nimic  din ce se afirma  nu este real..." ...offf!!!magnetismul" asta cum dispare subit!
    Nu stiu cum sunt altii, dar eu spun tot timpul ce am pe suflet, n-am spus nimanui "te iubesc" daca nu am simtit acest lucru cu adevarat, cum sa spun cuiva" ce grozav esti, ce minunat esti!"daca eu nu simt asta?
    Nu livrez la pachet cu funda roz cuvinte pe care nu le simt, am pierdut  mult din cauza lipsei de diplomatie si  in unele cazuri  chiar am fost certata de buna mea prietena Camelia ca fac asta...adevarul doare si nu place oricui, dar taie-ma si nu pot sa spun altceva decat ce simt!daca cineva insa merita sa spun asta, apoi ma duc pana in panzele albe, chiar si dincolo de ele (... chiar daca  Dincolo nu mai e nimic...! ).

   Dar, ma rog unora li se trag unele ponoase de la sistemul digestiv, mai mult chiar ii intreb cateodata "ce-ai mancat bre?  ca esti cam vesel, o spui intr-o veselie ca ma iubesti...", dar de fapt poate nu stiati ca  exista al doilea " creier "  care functioneaza  autonom cumva si fara  materia din cap numita creier ...e destept stomacul! nu intamplator si acei "fluturasi in stomac" pe care daca nu ii ai cam degeaba spui - te iubesc! Se pare ca serotonina care cumva s-a crezut a fi apanajul  creierului se afla tot in stomac in proportie de 90-95 la suta restul se afla in creier..deci? atentie ce mancati dar si ce va iese pe gura! nu spuneti oricui cele doua vorbe decat daca simtiti  asta cu adevarat si daca sunteti mandri de cei dragi voua!
    Si mai e ceva...mi-e dor sa spun cuiva - sunt mandra de tine!

vineri, 18 august 2017

Putin cam "nordici"






     Azi, cu toate ca ziua a inceput foarte bine, (pentru ca eu asa incerc sa o fac de fiecare data...) apar ca din neant persoane care fac tot posibilul sa mi-o strice...si ma intreb - oare ce o fi in sufletul si mintea lor?
    Oare mintea lor este stapanita de asa multi monstri incat nu mai pot sa-i stapaneasca? vor sa fie profetii raului? vor sa-l invoce zilnic pe site-urile de socializare, incat intr-o buna zi, banuiesc ca acei monstri o sa le vina de hac...pentru ca daca rau gandesti - rau ti se intampla!
     Un proverb danez spune ca o fapta buna este ca un clopot care cheama oamenii la inchinare, oare de ce acesti oameni nu se gandesc la acest lucru? de ce nu se  pun pe fapte bune? sa fie drag celor care ii intalnesc sa-i salute, sa-i intrebe de sanatate si cate si mai cate?
     Unul dintre personajele de care ma leg azi in eseu, iubeste cainii (apreciez acest lucru...am avut si eu la casa 3 caini de rasa diferita...) oamenii care iubesc caini par a fi oameni buni, dar daca cainilor le vine la indemana in orice moment sa-si arate afectiunea  chiar si atunci cand sunt tratati nedrept, nu se plang nici de mancarea proasta pe care le-o administram, sunt curajosi si cavaleri la orice moment( te insotesc si te apara de dusmani...)apoi treaba sta altfel in ceea ce priveste  relatiile cu oamenii, nu poti sa-i tratezi urat ! hrana noastra a oamenilor e vorba, cuvintele frumoase, daca arunci o vorba urata la adresa cuiva, nu te astepta sa fi pupat in frunte! ca n-ai sa vezi asa ceva niciodata! dimpotriva oamenii te vor privi  ca pe un ciudat si te vor ocoli. Ma intreb stimabile domn, si domni care va comportati asa...nu ar fi mai bine sa imprumutati din virtutiile  cainilor (mai sus amintite...!!! )...poate ca ar trebui sa existe "negustori" de  ganduri frumoase, de prietenie la fiecare colt de strada,  as investi capital serios acolo! parol!...oricum jumatate din zi o ofer din drag pentru  acei oameni frumosi care ma motiveaza zi de zi prin tot ce imi scriu....imi pare rau insa de cei care isi incarca goliciunea interioara cu rautati, care una peste alta sunt ca un bumerang, se intoarce tot la ei, de ce vor oare sa fie reci la suflete, mai reci decat nordicii? Nordicii sunt obisnuiti cu climatul de acolo, il stapanesc bine, dar  noi  din alte paralele, de ce vrem sa fim "paraleli" cu ei? (oricum opiniile lor nu va fi realitatea mea niciodata...!!!)cam asta e intrebarea mea de azi...cumva retorica....dar, nu ma supar daca primesc feedback-uri...dimpotriva !!! 
    Va doresc un weekend implinitor, cu oameni frumosi si calzi sufleteste alaturi! un weekend fara probleme si plin de bucurii! si nu uitati  ce a spus Voltaire - Fara iubire e trist sa fii om!!!

duminică, 13 august 2017

Bianca mea este mamica!

 
      Nu cred ca exista bucurie si emotie mai mare decat aceea de a avea  privilegiul sa tii copilul copilului tau in brate....nu toti apucam acele zile,  sederea noastra pe pamant este temporara, dar daca apucam, nu putem  decat sa spunem - Multumesc Doamne ca mi-ai dat si  aceasta satisfactie! Mi-au tremurat picioarele de emotie cand am strans-o in brate si mi-am amintit ce spunea cineva "daca as fi stiut ca e asa minunat sa fii bunica, as fi fost bunica prima data" ...Ema- Alexandra este lumina si fericirea mea, mi-a adus entuziasm si energie, sunt convinsa ca voi trai emotii intense cu fiecare moment in care Ema va descoperi lumea din jurul ei, deocamdata ea simte mirosul mamei si glasul tatalui ei...usor, usor ne va cunoaste pe toti cei dragi  din jurul ei.
     Pentru mine notiunea de bunica a fost ceva abstract...nu am avut parte de bunici, de mangaierea si bunatatea lor, mama a ramas fara parinti prea devreme,  dar avand fantezie mi-am construit cumva in mintea mea cum ar fi functionat relatia mea cu bunicii, daca mama nu ar fi fost orfana( suna urat...dar asta e!! ) auzeam insa de la alti copii cum sunt bunicii lor...darnici, iubitori si cu multe povesti de adormit copii ( de care eu nu am avut parte...) mama mea insa a fost o bunica excelenta...si-a iubit maxim nepoatele, le-a invatat de mica multe lucruri care zic eu ca le-au folosit mai tarziu...iar fetele mele au rasplatit-o din plin cu iubirea lor, imi amintesc ca se bateau pentru locul  langa ea in pat...draga de ea....trebuia sa se culce la mijloc pana adormeau, ca altfel nu era chip...si o mana o dadea uneia , iar cealalta celeilalte, ele avand doar un an si o luna diferenta de varsta.
     Durerea si tristetea imi dispar in preajma ei, ma simt tanara cand o tin in brate...probabil imprumut, sau se transmit instant sensibilitatea si inocenta pe care o degaja, e adorabila!!!
  Ema - Alexandra a devenit cea mai importanta, a reusit sa-mi captiveze toata atentia si dragostea ...legatura mea cu ea este una foarte importanta, dar curand  ( la inceputul lui Octombrie...) va avea si Ema-Alexandra  un verisor, il astept cu mare nerabdare si pe Mihnea care o sa-mi ofere un plus de bine si de frumos,  ei vor fi alinarea mea la batrinete, sufletul meu o sa fie plin de bucuria de ai avea in preajma!...vor fi antidepresivul meu!!!!!!! si apoi stiti cum se spune? ca si bunici e bine sa avem grija de nepoti ca nu stim niciodata pe mana cui ajungem sa cerem o cana de apa, copiilor sau nepotilor???? Cum sa nu-mi curga ochii dupa asa o frumusete, spuneti si voi?? e atat de expresiva la numai 14 zile! Sa-ti dea Bunul Dumnezeu   binecuvantarea Lui iar eu  iti multumesc pentru cel mai frumos dar, prezenta ta !!!