Pe 2 Februarie Radio Papucel implineste doi ani!

  

 

      Am crescut!  facem progrese, pe zi ce trece, crestem in ochii ascultatorilor pentru  ca militam pentru promovarea muzicii bune, bune si pe placul tuturor, nu ne-am dorit niciodata sa lovim in gustul ascultatorului, ascultatorii sunt cei care ne fac cunoscuti,  ca atare lor le datoram mult ...tocmai de aceea difuzam toate genurile muzicale!
    Prin parteneriatul cu 7 Pacate, am mizat pe o abordare proprie a modului de a face radio, nu ne dorim sa semanam cu alte radiouri... selectia muzicala a backup-ului, dovedeste din plin  cele afirmate de mine, la toate acestea contribuie si echipa de moderatori radio, care se straduiesc sa vina cu muzica aleasa, de buna calitate, vrem sa ne pastram originalitatea si stilul prin promo-rile elaborate de 7 Pacate care are o fantezie debordanta..(zic eu ca poate concura cu promo-rile realizate de radiouri FM).
    Multumesc ascultatorilor nostri pentru mesajele frumoase, pozitive si ziditoare, motivante care ne-au facut sa mergem mereu mai departe chiar daca si la noi au fost uneori ploi si furtuni, important este un lucru, noi am crezut mereu in ce ne-am dorit adica sa realizam un radio nesofisticat, un radio la indemana tuturor, un radio care sa fie primit in casele ascultatorilor mereu cu drag, un radio care sa nu te strezese, sa nu te apese, dimpotriva sa te inveseleasca!
     Multumesc si echipei care din preaplinul ei reuseste sa ofere clipe de bucurie si rasfat celor care ne calca pragul, le doresc aceeasi energie si putere de munca  pe viitor, multi ani buni si frumosi  impreuna la Radio Papucel ! Sa cresti mare si frumos Papucelule aceasta este dorinta mea!..dar, momentul nu va trece  nemarcat, pentru asta vom face un mega party online duminica 2 februarie, party la care va invitam pe toti cei care ne iubiti!

M-a lovit astenia!

   

    Astenie sau raceala inca nu sunt sigura, stiu doar ca-mi merge prost! ma doare capul, organismul il simt slabit, nu prea ma pot concentra, deci cam trag chiulul, stau degeaba! Unii spun ca ar fi vorba de o bacterie  pe care n-o poti lovi decat cu vitamina C, spanac si urzica, dupa urzici nu ma dau in vant, dar spanacul imi place la nebunie! A inceput de ieri cu o depresie, tocmai imi sunasem  partenerul de radio, care e dotat cu un simt al umorului pana peste cap sa incerce sa-mi schimbe starea...s-a straduit omul cat s-a straduit dar eu tot  blegita am ramas. Bacteria asta Anonima cica se naste la trecerea dintre iarna si primavara datorita  cresterii bruste de luminozitate  din timpul zilei, e inodora, incolora si insipida,  hai, ca ultimul termen mi se potriveste si mie ca  vorba ardeleanului "n-am nicio lume"!
     Ma gandeam sa ma dau pe auto-medicatie, ca tocmai imi sunasem o vecina care a stat la pat cateva zile, dar mai ieri am vazut-o sprintena nevoie mare, ea mi-a spus ce medicament a luat, dar parca poti sa stii ca mie imi foloseste? neahhh! mai bine ma dau pe leacuri babesti ca-s mai sigure si mai eficiente...
      In lupta cu germenii infectiosi suntem dispusi sa incercam vrute si nevrute, numai sa scapam cat mai rapid de patul care ne tine captivi in casa....deci usturoi, ceai cu lamaie si miere, supa de gaina...cam astea vor fi remediile . Cu o ceasca de apa calda, zeama de la o jumatate de lamaie si o lingurita de miere, sper sa reusesc sa ma intremez in cateva zile, paine prajita cu usturoi, si poate ma dau si la un vin fiert ;) sa uit ca bolesc! ce-o iesi din toate astea o sa va spun in zilele ce vor urma! Sanatate si grija de voi! ...iarna asta e parsiva!

Ma simt in largul meu...!

 

    Auzim des expresia si incercam sa intelegem ce vrea sa zica  omul cand spune asta...ei bine...voi face o paralela incercand sa-mi aduc aminte cum in urma cu ceva ani, pe vremea cand lucram la Muzeul Tarii Oasului am avut un grup din partea Ministerului de Interne, pacat ca nu-mi amintesc exact numele persoanei in cauza despre care vreau sa vorbesc , stiu doar ca era scriitor si in timp ce faceam ghidajul, m-a intrerupt si mi-a spus scurt - Ati reusit sa ma faceti sa  ma simt ca  acasa! cum m-am simtit eu? hmmm!! intr-un mare fel! faptul ca i-am indus acea stare prin felul in care ii vorbeam prin  tot ce vedea in fata ochilor, a fost magnific!
    Contactul vizual cu o anumita persoana te poate marca intr-un mod ciudat, vezi uneori o poza pe net si simti, sau ma rog intuiesti ca va urma o intalnire..de ce? pentru ca ai acel sentiment de familiaritate, sau poate conexiune sufleteasca cu alte cuvinte te simti in largul tau! Se poate intampla cu persoane de sex opus dar si de acelasi sex, am trait sentimentul si pot sa spun ca arareori am fost dezamagita... acei oameni ajung sa ocupe un loc important in sufletul nostru, nimic nu este intamplator pe lumea asta!...ajungi sa fii in locuri in care nu ai fost niciodata dar ai sentimentul ca te-ai intors! de cate ori ai simtit acest lucru? de cate ori ati simtit prezenta cuiva  in sufletul vostru in mod special inca de la inceput?Toate raspunsurile le voi citi intr-o emisiune la  Radio Papucel  .
    

Edit later:
Poza e facuta de sarbatorile care tocmai au trecut in Italia la Imola la buna mea prietena Camelia Andrei...unde ma simt ca acasa! ;)
....adica in largul meu! >:D<

Ganduri rostogolite

   Gandurile mele s-au cam dat peste cap in ultima vreme, le-am lasat sa se zbenguie in voie, dar azi parca am simtit ca trebuie  sa le opresc, si-au facut de cap destul, acum gata! nu mai vreau sa cred ca orice minciuna poate sa umple un gol in inima, frica de singuratate  m-a obligat sa cred ca pot sa gasesc in fiecare mica placere a vietii o bucurie, o implinire,  ma simteam motivata si plina de voie buna, acum cred ca mi-am vindecat fricile,  mi-am recapatat  forta de a vedea limpede si clar...nu mai am asteptari si cautari! Toate reactiile pozitive dar si  negative de la necunoscuti,  cunoscuti ,prieteni au contribuit la schimbarea mea, m-am lasat"rasfoita" mult prea usor, mult prea la indemana oricui, am trait ca intr-o poveste, a mea si nu numai, o poveste nebuna dar frumoasa, dar azi am realizat ca de fapt nu toate povestile trebuie sa aiba happy end...mai trebuie sa ai si curajul sa te opresti atunci cand nu te mai simti motivat sa duci povestea mai departe, imi lipseste gradul de participare, de implicare, la urma urmei fiecare trebuie sa fie exact asa cum vrea el sa fie, nu cum vor  altii!
   Munca in fata microfonului a fost una dintre cele mai  entuziasmate placeri ale mele, eram chitita pe cautatul ultimelor aparitii, hiturile zilei le aveam la indemana, pentru ca intr-un radio  online daca nu esti  in trend, ajungi usor sa fii uitata de lume, ma trezeam de dimineata sa trag cu urechea la tot ce se promova in FM,  neah!!!!de acum incolo vorba cuiva - ma voi trezi cand o vrea bunul Dumnezeu!
    Am ramas insa cu o mare invatatura de viata, am realizat ca nu exista notiune mai abuzata decat iubirea, in numele ei se fac extrem de multe, in numele iubirii nu mai respecta nimeni randuielile, lumea te provoaca iar tu trebuie sa inghiti, mi s-a ingustat si mie  gatul si nu mai pot inghiti orice !!!
   De ce nu pot? simplu,  mi-am dat seama in sfarsit   ca cea mai importanta persoana din viata mea sunt eu!...si PUNCT!

E bine sa pui prietenia la incercare?

    

        Numesc prietenie relatia pe care o ai in virtual cu anumite persoane pe care le cunosti pe site-uri de socializare pentru ca asta este pur si simplu  termenul consacrat, ei bine...daca am supune la un test al prieteniei o seama din acestia ar disparea precum gandacii la lumina becului, cineva spunea ca testul prieteniei este aidoma testului albinei salbatice - o prinzi in pumn si numeri rar pana la 20 , daca nu te raneste inseamna ca e reala!Pe cei 4000 de prieteni de pe Facebook n-am cum sa-i testez, cand le-am dat accept m-am gandit ca la o adica e simplu,  cu un "ignor" l-ai eliminat din lista , e doar o simpla apasare de buton. 
      Ce te faci insa cand ajungi sa socializezi cu ei si pe Messenger, ajung la un moment dat sa se muleze pe forma sufletului tau, esti alaturi de ei la bine si la rau, esti umarul lor de urgenta, unora le stergi lacrimile, ii strangi in brate, ma rog...la forma metaforica ca sa afli dupa o vreme  ca de fapt te-au folosit, si-au umplut desaga si pleaca spre alte zari...mda! nu simt nevoia sa plang cu asistenta, imi plang si singura necazul, pot sa disimulez si sa nu afle nimeni niciodata ce simt cu adevarat, dar atunci ma intreb  care o fi rostul lor pe lista mea de YM?
      Consider ca e nevoie si de putina sinceritate, dedicare intr-o astfel de relatie, putin, macar atat cat sa realizeze celalalt ca se poate baza pe tine atunci cand se confrunta cu o problema sa poti fi colacul de salvare, printr-un gand bun, o solutie care poate sa-l scoata la liman.
       Descoperi insa in timp ca ipocrizia e salutara in mentinerea unor astfel de relatii "reconfortante", daca pot sa le numesc asa...iluzia prieteniei dispare foarte repede, nici n-apuci s-o pui la incercare, si-au umplut golul existential si  iti spun"imi pare rau ca ma despart de tine dar...."si motivele invocate sunt diferite, de la caz la caz...pai, nu-ti vine sa te rasucesti in tine cand vezi cate masti ai in jur? iti zici"duca-se!..." n-a fost pe masura ta, dar ramai cu izul neplacut al tradarii, pai d'le -tradare, tradare sa stiu si eu as zice eu acum , vorba lui nea Iancu... ;)...mda! n-au nici macar curajul sa-ti spuna ca tradeaza, afli de la terte persoane... si unde pui ca iti spun aproape zilnic - esti o persoana la care tin foarte mult!o persoana draga sufletului meu...ma lesi!!! (vorba ardeleanului...).Gata!! nu mai vreau sa cultive nimeni astfel de relatii cu mine, voi deveni mai riguroasa in privinta limitelor prieteniilor si colaborarilor online, nu am gasit insa formulele imbatabile, dar voi incerca sa le"compun" astfel incat sa  practic o atitudine care sa nu ma dezavantajeze in timp. Voi deveni mai conventionala!Testul cu albina...mi se pare foarte bun! Voi ce spuneti? cam cate intepaturi ati avea in palma?;)