Blog premiat

duminică, 31 ianuarie 2010

Leapsa de la Cora

Hmm!!!..se nimereste cam des sa vorbesc despre mine,ba intr-un interviu,ba intr-o leapsa care chiar uite,am primit-o azi de la Cora,dar daca m-a provocat nu pot s-o refuz,chiar nu pot, este o bloggerita care mi-a devenit draga si o citesc cu mare placere.
Asadar,la treaba Olga...

Cora m-a provocat la următorul joc:




1. Principala mea trăsătură:
 Ei!dar nu-i chiar simplu sa raspund,zau asa! de ce? pentru ca nu stiu daca vreo trasatura iese in evidenta,cred mai degraba ca se intrec cateva,asa ca intr-o competitie intre viata si moarte ,le-as pune in cap de lista pe cele doua:optimismul si perseverenta.
2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat:
Cu siguranta sinceritatea...dar oare mai exista asa ceva in zilele noastre?
Si am sa fac o marturisire barbatii destepti si cu simtul umorului ma dau gata!
Ii ador,pur si simplu!

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie:
Inteligenta,in primul rand,dar si bunatatea sufleteasca.
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei:
Onestitatea,devotamentul lor,cam greu de gasit in vremurile astea...
5. Principalul meu defect:
Cred prea mult in oameni,un soi de naivitate de care se pare ca nu voi scapa niciodata,asa o sa ma duc in pamint crezand in vorbe...

6. Îndeletnicirea mea preferată:
No,pai aici musai sa recunosc,sunt addicta,ma omoara viata  virtuala,ma seaca uneori,am cosmaruri,visez ca n-am raspuns la vreun comment,ma trezesc si-mi zic"Olga,ia-o mai incet,ca nu-i a buna...!"
Iar pe linga asta recunosc ca-mi place sa gatesc,pus supa la fiert la foc mic si pac linga PC....:))
Noroc ca n-am barbat! ca mi-ar zice"te-ai stricat de cap femeie!":))

7. Fericirea pe care mi-o visez:
Sa-mi gasesc fericirea,dar,nu stiu daca mai am eu norocul sa gasesc un batrinel asa nebunatic ca mine....asa ca las asta la capitolul iluzii,si spun ca-mi doresc sa fiu bunica....asta da fericire!
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire:
Boala,mai cu seama bolile incurabile,ele ma inspaimanta.De moarte nu mai vorbesc...

9. Locul unde aş vrea să trăiesc:
Daca e vorba de tara,cred ca Austria sau Italia,dar,imi place si casa mea din Negresti,din pacate acum stau la Satu Mare,la bloc,ca nu-mi place sa locuiesc singura...moartea sotului meu m-a rupt de multe lucruri dragi:casa,curtea,florile,animalele...:(
10. Culoarea mea preferată: rosu!clar!.. se vede si dupa fundalul blogului,este o culoare tonica si ma caracterizeaza.

11. Floarea care-mi place:
Imi plac in general cele la ghiveci,am o multime,dar cel mai mult imi place orhideea,e atat de delicata!
Acum am doua la geam sunt cu cate doua tije fiecare si pline de flori,una alb si una mov,superbe!

12. Pasărea mea preferată: pescarusul...mi-ar place intr-o alta viata sa fiu pescarus,ador marea!

13. Prozatorii mei preferaţi:
Grea intrebare!Am multi care imi plac,n-as supara pe niciunul...Kafka,Dostoievski,Balzac,Stendhal,A. Camus,Gertrude Stein, Simone de Beauvoir,Oscar Wilde,Tolstoi,Flaubert(am vizitat si casa lui memoriala).

14. Poeţii mei preferaţi:Eminescu,Ana Blandiana,Magda Isanos,Marin Sorescu,Nichita Stanescu,Baudelaire,R.M.Rilke, uff! si am inca  o multime...

15. Eroii mei preferaţi din literatură:D'Artagnan,Jean Valjean,Moromete,
printul Miskin al lui Dostoievski.
16. Eroinele mele preferate din literatură:
cand eram in generala am placut-o pe Olguta din "La Medeleni",ma regaseam in acest personaj,Vitoria Lipan,apoi in timp am placut-o pe madam Bovary....si poate ar trebui s-o adaug si pe Lorelei ,uite ce frumos spune:"Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa el cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsa, ca a regelui Lear..." LORELEI - Ionel Teodoreanu

17. Compozitorii mei preferaţi: Vivaldi,Mozart,Beethoven,Strauss,Tomasso Albinoni si multi altii.

18. Pictorii mei preferaţi:
Picasso,Wanda Mihuleac(am cunoscut-o in realitate ,a stat intr-o vara la noi doua saptamini,dupa ce a terminat liceul de arte plastice,acum e stabilita la Paris,aflu putine despre ea,atat cat poate sa-mi ofere internetul),Marcel Chirnoaga.

19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală: toti oamenii de bine

20. Ce urăsc cel mai mult: ipocrizia,invidia,barfa

21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere: poate ceva de domeniul fantasticului,secretul tineretii fara batrinete....:))

22. Cum aş vrea să mor:
Cu multumirea ca am facut aproape tot ce mi-am dorit in aceasta viata...impacata cu mine insami.

23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă:
 greselile neintentionate,mai gafez si eu din cand in cand,deh! oameni suntem!
24. Deviza mea:
Conventionalitatea este refugiul unei minti amortite!


Acum,ce sa spun?daca vi s-a parut interesanta leapsa ,o ofer cu draga inima,tuturor celor care ma citesc!
Sa aveti o duminica perfecta!:)
Gata,ca am stat cam mult pe blog astazi,imi fierbe ciorba de perisoare...:P trebuie s-o termin...

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Un copac cu flori

Cred ca supararea de ieri a fost spre bine,nu degeaba se spune dupa ploaie vine soare...uite ,azi nu e soare dar e desen vesel, cu flori rosii care inoata in apa,o sa ramana asa multa vreme,pentru ca mie imi plac grozav florile(nu stiu ce-a vrut Cerculet sa fie,dar eu le-am luat de flori... si-mi convine asa...)
Asadar,am luat de zor desenul primit cadou de la Cerculet si ma mandresc cu el pe blog...am cu ce...nu-i asa?
Multumesc prieten drag...

UPDATE: la sugestia lui angi (ca sa vezi ce imaginatie au tinerii de azi,bravo ei!) modific putin interpretarea desenului lui Cerculet si schimb si titlul articolului ,il intitulez acum:"Un copac cu flori"...suna bine si  se potriveste de minune desenului...acuma sa vad ce spune si autorul...sa nu zica ca am luat-o razna rau de tot!:))
ba mai  mult,adaug si cantecul lui Hrusca...sa fie tabloul mai evident...:)

Unde dragoste nu e...

Aseara am avut o stare proasta...imi zvacnea capul,am simtit nevoia sa ma intind,dar nici intinsa n-am scapat de  acest supliciu...mi se intampla cam rar,dar uite ca mai simt si eu ca am cap,asa din cand in cand...ca in rest dupa cum se vede cam plutesc uneori cu voia mea,ma las prada viselor si iluziilor...ba mai mult de-o vreme ma hranesc si cu visele altora,citesc  unele bloguri care emana atata caldura,atata daruire sufleteasca,ca nu poti decat sa iei din lumina lor...sa te incarci cu focul si pasiunea care-i mistuie,poate eliberandu-se de aceasta vapaie,transmintandu-ne noua emotiile se simt mai degajati,mai liberi,pentru ca mi se pare ca murim incet ,incet cand nu mai gasim calea spre exprimare.Ferice de cei care o gasesc,este o adevarata terapia.Suferim cand avalansele sentimentale nu gasesc calea concretizarii,materializarii,poate tocmai de aceea atunci cand simtim ca sufletul nostru este rupt in bucatele si se afunda incet in bezna,cautam sa ne agatam de cel mai mic firicel de speranta...ca-n mitul lui Sisif...nu renuntam,chiar daca simtim uneori zadarnicia eforturilor noastre,luptam cu muntele,dar,descoperim pe parcurs frumusetea muntelui pe care il urcam...am invatat pe pielea mea ca suferinta si disperarea m-au inaltat,m-au luminat ,nu intamplator se spune ca fericirea nu este atat de apta sa ne invete  pe cat ne invata suferinta..Abia trecand prin toate astea am realizat cat sunt de puternica si cat pot duce.
Poate suferinta m-a invatat sa-mi gestionez trairile,sa nu mai iubesc atat de mult,sa ma mistui doar in sentimente pe care le pot duce,sa stau cuminte in banca mea si sa nu ma antrenez in nebunia vietii asteia in care toata lumea e disperata dupa un confort rapid si sigur pe toate planurile.Imi permit doar secunde de reverie,atat cat sa pot sa merg mai departe,imi pacalesc sufletul,ma mai pierd in iluzii din cand in cand chiar daca stiu ca ,clipa implinirii nu va sosi niciodata.Poate am cerut prea mult de la oamenii care au insemnat ceva pentru mine,cand dorintele nu s-au putut materializa,am ramas cu dezamagiri ,poate visele mele n-au fost in concordanta cu realitatea,nu-i condam pe ei,ma condam pe mine ca n-am fost destul de realista.Dar ce te faci cand dai peste o fiinta  asa ca mine,visatoare si romantica?Fugi de rupi pamintul! firesc!
asa au facut si altii...doar ca iubirea e un perpetuum mobile,nu stii niciodata cand da peste tine...poate chiar atunci cand o astepti mai putin...si sa nu uitam ce-a spus Marin Preda"...unde dragoste nu e,nimic nu e..."
Sa aveti un weekend plin de iubire alaturi de cei dragi voua.. va las cu Gheorghe Gheorghiu....e minunat!

joi, 28 ianuarie 2010

Interviu cu mine insami

M-a pus sfantu' sa dau click de buna dimineata pe  blogul  dragei de lillee,e prima pe lista mea de bloggrol si pe langa faptul ca mi-e la indemana  mi-e si tare draga, imi place stilul ei..!
Azi avea un interviu  cu ea insasi...hm! mi-am zis suna bine, ia sa vad eu ce descoperim aici?(desi la drept vorbind mi se pare c-o stiu de-o viata  doar asa de cand o citesc zilnic, e foarte transparenta si lasa cititorului senzatia ca este aproape de ea, o simte, pur si simplu...)...asa...deci sa vedem cum fac ,va trebui sa-mi iau de data asta mie un interviu mie...

- Buna dimineata Olga! (hai sa fiu politicoasa cu mine mai ales ca e prima oara in viata cand fac asta...)
- Poti sa dai niste raspunsuri in cutiuta ta de iluzii?raspunsuri care sa fie sincere,care sa fie poate bucatele din sufletul tau?daca da...e de lucru in dimineata asta, langa cafeluta asta cu aroma imbatatoare care-ti mangaie nasul tau carn...

Zodia:
Taur

Hehehe, asta spune multe...guvernata de planeta Venus,esti senzuala, se spune despre voi ca sunteti cei mai mari cunoscatori in arta sexului, (unii nu si-au considerat viata implinita pana nu au facut dragoste cu un Taur).Esti  cu alte cuvinte o senzualista convinsa: cauti mancarea buna, vinul bun, sexul de calitate si o locuinta frumoasa.Esti cinstita, diplomata si afectiva.Cu picioarele pe pamint esti dispusa sa muncesti din greu ca sa-ti creezi un confort material, din fericire esti un vrajitor financiar si stii cum sa obtii ceea ce-ti doresti , nu te lasi batuta, esti hotarata, entuziasta si plina de vitalitate....generoasa ,altruista ,voluntara, iti vin idei  pe moment ,si te adaptezi usor, ai mare incredere in tine si asta te ajuta sa-ti atingi usor telul.Esti innebunita dupa natura, florile in special, sunt parte din sufletul tau...
Neeeaaah, dar cam prea multe calitati  ai etalat, ai si defecte...de astea ai uitat?..hmmm!!!era parca vorba sa fii sincera cu tine...hai, hai...!!! spune-o pe cea dreapta acum...ca esti incapatanata,(ca un taur )uneori chiar lipsita de discernamant, neglijezi detaliile si din cauza asta ai de pierdut, devii impulsiva foarte usor, sarcastica, impunatoare, ca sa nu zic de megalomanie...(noroc ca e de scurta durata si te trezesti repede la realitate) :) te precipiti, te infurii pentru lucruri marunte, de parca toata lumea ar trebui sa faca asa cum vrei tu totul...ai prejudecati, indecisa uneori si lacoma...sa nu treci cumva pe linga o pizzerie si sa-ti fie foame ca aia esti! musai sa-ti astamperi pofta!
In dragoste?esti geloasa si posesiva...si asta nu-ti aduce decat neajunsuri, uff!

As vrea:

Sa-mi stapanesc pornirile lacome, sa pot sa tin o cura de slabire pana la capat, sa nu abandonez pe la mijlocul ei...


Pastrez:

Lucrurile care imi trezesc amintiri, cadourile, scrisorile din tinerete...

Mi-as fi dorit:

Sa fiu pe placul tuturor,dar asta am realizat ca nu se poate oricat  as incerca..

Nu-mi place:

Dezordinea, sa fiu contrazisa... si urasc ipocrizia!
Nu-mi place barfa,nu-mi plac oamenii care vorbesc mult si fara rost.

Ma tem:
Ca nu voi apuca sa ajung sa fiu bunica, ca tare pretentioase mai sunt fetele mele la maritat...tare mult aleg...:(

Aud:
Foarte bine...chiar si ce nu trebuie!:))

Imi pare rau:

Ca n-am avut norocul sa imbatranesc alaturi de sotul meu...a plecat inainte de vreme si m-a lasat sa ma plimb singura prin parc la batrinete nu asa cum am visat - impreuna,sa ne tinem de mana  si sa ne jucam cu nepotii prin parcuri.

Imi place:

Sa gatesc,sunt o gurmanda si ma tenteaza mereu feluri noi de mancare,tocmai de aceea am la bloggrol o multime de  bloggerite de unde ma inspir...consider ca mereu avem de invatat in arta culinara.

Nu sunt:

Pisicoasa, dar imi place sa fiu tandra, in felul meu, asa cum stie numai un taur s-o faca...
Nu sunt fatarnica...nu fac pe" mimoza"..

Dansez:

De cate ori se iveste ocazia, imi place dansul...ma batzai chiar si cand ascult o melodie mai ritmata..

Niciodata:
Niciodata nu spun niciodata...

Par:

Puternica, dar uneori ma gandesc si eu de unde mai am atata energie s-o iau mereu de la capat?

Plang:

Mai nou destul de des, si fara motive...dar ma eliberez de apasari si ma simt mai bine apoi..
Plang si de bucurie foarte usor...

Nu-s intotdeauna:

Asa cum mi-as dori, sau cum si-ar dori cei din jurul meu sa fiu...uneori ma fac ca un arici si ma inchid in mine...

Nu-mi place la mine:

Inconsecventa si kg. in plus...daca as da macar 5 kg. as fi tare multumita...

Sunt confuza:

Uneori...dar imi trece repede!

Am nevoie:

de prieteni, imi place sa socializez, imi place comunicarea.

Ar trebui:

Sa nu amanati ,sa va apucati si voi cei care ma cititi sa treceti la scris...mor de curiozitate sa va citesc interviul...deci, la treaba ,rogu-va! :)

miercuri, 27 ianuarie 2010

Am legat...






Azi din nou poezie pe blogul meu...am ales o poezie draga mie inca din perioada tineretii....de data aceasta insotita de un videoclip...cu vocea Angelei Similea.

Am legat copacii la ochi


Cu-o basma verde

Si le-am spus sa ma gaseasca.



Si copacii m-au gasit imediat

Cu un hohot de frunze.



Am legat pasarile la ochi

Cu-o basma de nori

Si le-am spus sa ma gaseasca..



Si pasarile m-au gasit

Cu un cantec.



Am legat tristetea la ochi

Cu un zambet,

Si tristetea m-a gasit a doua zi

Intr-o iubire.



Am legat soarele la ochi

Cu noptile mele

Si i-am spus sa ma gaseasca.



Esti acolo, a zis soarele,

Dupa timpul acela,

Nu te mai ascunde.



Nu te mai ascunde,

Mi-au zis toate lucrurile

Si toate sentimentele

Pe care am incercat sa le leg

La ochi.


Marin Sorescu

marți, 26 ianuarie 2010

Haz de necaz!


Un filmulet haios si o poanta care m-a amuzat azi...
sper sa va placa...sau mai bine spus hai sa facem haz de necaz!:))


Basescu se duce la medic cu a sa hernie ...
Base’: Domnu’ doctor ma cam deranjeaza hernia!
Doctoru’: Ati ridicat ceva?!?
Base’: Da! Preturile!

Doctoru’: Nu trebuie sa mai faceti niciun fel de efort fizic si in mod cert
NU

mai aveti voie sa ridicati nimic!

Base’: Pacat, chiar cand vroiam sa ridic si salariile...

De la ger la caldura exotica...


Ger cumplit in toata tara,pfai! numai asta ne mai lipsea! ma gandesc acum la cei amariti care nici macar lemne de foc nu au,ce fac in asemenea conditii?
De multa vreme nu s-au mai inregistrat astfel de temperaturi in toata tara,auzeam de cei din Miercurea Ciuc ca deh! la ei iernile sunt mai geroase ,dar,anul acesta  -33 de grade e cumplit frate!nu-ti vine sa iesi afara pur si simplu!si unde pui ce meteorologii anunta ca va tine tot asa pana miercuri...aoleu! cred ca nu se va lasa fara victime,fereasca D-zeu de cei saraci,cum se vor descurca?
Aseara vorbeam pe YM cu prietena mea din Austria e in America pina pe 6 februarie face plaja...undeva aproape de Bahamas,mai precis la 30 de kilometri,este cazata intr-o vila grozava,mi-a aratat cu web-ul interiorul,piscina vilei este parte din Golful Mexic delimitata doar de o plasa subtire de sarma...eu o vedeam ca o terasa acoperita,asa parea pe web,dar ea mi-a explicat cum stau lucrurile de fapt...plasa ii protejeaza de aligatorii care vin pina la ei...aoleu! cand am auzit asta,mi s-a facut parul maciuca! si nici una nici alta am auzit si un foc de pusca,am intrebat-o ce se aude?!...cica un aligator a intrat in curtea vecinului si l-au impuscat...m-a ingrozit! zau asa! tot ea mi-a spus ca de altfel carnea de aligator se maninca,e gustoasa,acolo e ieftina dar ca prin Austria costa o mana si-un picior...poate sa coste,i-am zis,n-as manca asa ceva! pe bune,nici sa arunci dupa mine darmite sa mai dau si bani...la care ea imi zice"stai asa ca ai mancat carnati din carne de aligator de revelion si n-ai stiut ce maninci"...mi s-a facut din nou parul maciuca,am mancat si n-am stiut?pai de ce nu mi-ai spus fata?...v-am povestit pe Jurnal de Austria ca acolo am avut parte de cele mai bizare (pentru mine) mancaruri,ca sa vezi bogatasii cu ce se rasfata...spuneam ca intr-o zi a cumparat consortul ei carne de vitel crescut cu muzica si masaj,si care a costat 200 de euro/ kg....aproape ca mi-a stat bucata in gat cand am auzit....
N-as manca nici carnea de aligator,as prefera sa maninc portocalele cazute pe jos sa beau laptele din nucile de cocos si sa ma declar multumita,parol!
Am facut si o poza prietenei mele  in timp ce vorbeam cu ea ,in poza se vede ceea ce eu povesteam,delimitarea prin sarma a piscinei  casei de restul golfului...
Mi-a povestit si ceva care mi-a placut foarte tare,cica oamenii din zona sunt extrem de politicosi,respectuosi si cu zambetul pe fata,relaxati,nu vezi un muc de tigara pe jos,curatenia este exemplara...iar magazinele sunt uriase,a intrat intr-un magazin care avea 1000 de posete,a iesit fara niciuna...ca n-a reusit sa se hotarasca...hehehe! pai nu mai bine la noi?vezi 10 si -ti iei una frate,pai nu?:)
Sa aveti o zi cu caldura in suflet chiar daca afara crapa pietrele...

luni, 25 ianuarie 2010

Sa ninga mult ca-n" Fratii Grimm"...



Azi sunt cuprinsa de frumusetea iernii,dar o privesc doar din casa...ascultand muzica lui Stefan Hrusca...am gasit pe youtube...o iarna ca-n povesti insotita de muzica lui..


Când primele ninsori or sa se cearna

atunci va fi mai greu de cei plecati,

atunci sa cânti peste al vietii zat,

atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna.

Prin lume numai oameni de zapada,

un foc din vatra stânilor sa smulgi

si cu puterea disperarii dulci

sa- l lasi asupra spatiului sa cada . (bis)

Refren (x2):

si-apoi sa ninga mult ca-n fratii Grimm

si sub zapezi de bronz sa ne iubim.

Se vor asterne între noi vecernii,

din clopote cadea-vor chiciuri mari,

atunci visez frumoasa sa apari

la marile instante ale iernii.

Când primele ninsori or sa se cearna

atunci va fi mai greu de cei plecati,

atunci sa cânti peste al vietii zat,

atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna. (bis)

Refren (x2) :

si-apoi sa ninga mult ca-n fratii Grimm

si sub zapezi de bronz sa ne iubïm.
 
 
 
si versurile sunt grozave...mai ales refrenul nu-i asa?

Viata este acolo unde te regasesti..


Ziua de luni incepe cu maxima saptamanii ca de obicei...:)

Viata este acolo unde te regasesti, momentul in care simti ca iti apartine clipa si ca in ea sta ascunsa o viata intreaga. (Chris Simion)

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Pusa pe glume...;)


Un tip face jogging in parc cand deodata vede un barbat de 90 de ani care sta si plange pe o banca. Se apropie de el sa vada ce are. Batranul ii raspunde:


"Viata nici ca se poate sa fie mai frumoasa. Stau impreuna cu o nimfomana de 19 ani! Dimineata cand ne trezim facem sex. Dupa aceea imi aduce micul dejun in pat. Dupa micul dejun facem sex din nou si dupa aceea pot sa ma culc la loc. De obicei mancam in oras de pranz intr-un restaurant dragut, si apoi ma culc de dupa masa. Sex si dupa aceea ma pot uita toata dupa amiaza la sport si filme vechi pana ce imi gateste cina. Oh.. si am uitat sa iti zic, ea este de meserie bucatareasa. Dupa cina facem iarasi sex si in sfarsit ma culc dupa o zi atat de extenuanta."

Surprins, tipul il intreaba:

"Dar asta e viata perfecta pentru mine! De ce naiba stai atunci si plangi aici in parc?"

La care batranul printre lacrimi:

"Nu imi amintesc unde stau!".

O dimineata cu soare rosu ca focul


O dimineata insorita la Satu Mare...nu-mi venea sa cred ca poate exista o astfel de culoare pe cer ,nu mi-am luat vreme de cateva minute privirea de la orizont,culorile erau extraordinare incepand de la mov pina la roz pal iar soarele a iesit din aceste culori superbe sub forma unei mingi de foc...
Magnific!
Stateam cu ceasca de cafea in fata si priveam in departare,doar niste carduri de pasari care aveau o directie precisa...tulburau tabloul...nu e prima oara cand ma las fascinata de astfel  de imagini,azi insa mi-a venit sa-mi trezesc fetele sa-l admire,ar fi fost pacat sa-l piarda si ca sa vezi , asta am si facut...am pornit expresorul de cafea care scoate un zgomot de trezeste toata casa...:)
Mirosul cafelei s-a raspindit prin toata casa si a gadilat si nasucul lor...nu s-au multuimit ca Nastratin Hogea numai cu adulmecarea mirosului ci au venit putin cam adormite in bucatarie....si unde pui ca-i sambata si e ziua cand ele mai lenevesc in pat....dar s-a meritat,problema e ca aparatul meu foto n-a fost destul de destept sa surprinda maretia tabloului,sau hai sa recunosc ca  nici eu nu sunt priceputa la setari...si poate ca el e mai destept decat mine,dar ii trebuie o mana pe masura....:)
Pot sa marturisesc ceva,mi-am bucurat sufletul cu culorile cerului ma simt  linistita,luminata si multumita ca  El ne bucura  in fiecare zi cu minunile sale.

vineri, 22 ianuarie 2010

Sa mori de dragoste nebuna!


In vara cand am fost in Italia era foarte mediatizat cazul unei badante(ingrijitoare de batrini) care a reusit sa cucereasca inima unui batran miliardar care i-a lasat mostenire totul in urma  casatoriei cu aceasta,ma gandesc oare cat amor o fi facut cu el de-a reusit sa intre in posesia averii lui in timp asa scurt?
Mai ales ca azi am auzit un banc care m-a luminat putin...sa zic asa...:))

Un tip vorbeste cu prietenul lui:


- Draga, m-am gandit sa-mi omor nevasta... dar incerc sa gasesc

solutia crimei perfecte... ma tot gandesc si nu-mi vine nici o idee...

Amicul, mai hatru din fire, ii zice:

-Dragul meu, fa amor cu ea tot timpul, dar tot timpul, si o s-o

obosesti atat de tare ca o sa moara. crima perfecta!

Se intalnesc peste 6 luni. nevasta era frumoasa, infloritoare, iar

sotul abia se mai tara :

- Ce faci? il intreaba prietenul

- Hmm, asa si asa, dar uita-te la ea, proasta, habar n-are ca-i pe moarte!!!

Sa aveti un weekend plin de bucurii cu multe zambete...sper c-am reusit sa va fur macar unul?:))

joi, 21 ianuarie 2010

Premiul buclucas de la Lillee...


Aoleu!!Lillee..ce mi-ai facut!ma pui la chinuri...chiar asa! mi-e greu sa iau un astfel de premiu si sa-l ofer la randul meu doar la 5 persoane in primul rand ca eu am atatea persoane dragi in aceasta blogosfera incat  foarte greu voi putea  hotari...dar vorba ardeleanului daca trebe-trebe!
Fie ce-o fi !...sper sa nu fie nimeni suparat/a!
Alaturi de premiu  primit de la  Lillee , sunt obligata sa atasez si conditiile(asa cum le-am primit si eu):

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;


2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;

3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care ne explica ce este cu premiul;

4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr. Linky List...

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

premiul merge mai departe la:
Alina
Vasvari Alexandru
Selena
Shari
Geanina

M-a fericit si Monica cu acest premiu asa ca pe undeva m-am scos! am  acum placerea  sa mai ofer cinci premii pentru ca am primit acelasi premiu si de la  Monica Olteanu deci inca cinci bloggeri dragi mie il vor ridica:
Cicolatika
Oana
Cerculet
Adniana
Feri

O povestioara cu talc


Am primit prin e-mail o povestioara cu talc,mi-a placut morala ei,vreau sa o cititi si voi dragi prieteni,hai sa vedem cum stam cu acceptarea "darurilor":


Langa Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.




Intr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza.



Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima.



Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai.



Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil. La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.



Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:



- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?



- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.



-Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.



- La fel si cu orice manie, insulta sau invidie, spuse maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.



In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite.



Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de noi. Putem alege sa acceptam orice dar si sa ne lasam atrasi in jocul altora, sau sa fim selectivi… si sa acceptam doar acele daruri care ne ajuta in cresterea noastra.

miercuri, 20 ianuarie 2010

Tu treci


Ana Blandiana

 Tu treci prin ceaţă


Şi eu ştiu că treci,

Şi e destul ca norii

Să nu-mi mai pară reci

Sicrie fără saţiu

Umflându-se să-ncapă

Întreaga omenire

În pulberea de apă,

Inconsistent şi acru

Dospindu-se-n văzduh.

Tu treci prin ceaţă:

Clar şi-nalt, un duh

Ordonator de sensuri,

Scoţând din moarte lumi

Ce tremură uimite

Pe când uşor le-ndrumi

Ţinându-le de umeri

Să nu le fie frică:

Tu treci prin ceaţă

Şi-ochiul tău despică

Logice pârtii-n

Haosul de veci;

Tu treci, iubire,

Şi eu ştiu că treci…

marți, 19 ianuarie 2010

Zambetele de la Mariana


Pentru ca unui zambet i se raspunde tot cu un zambet,doresc potrivit conditiei puse de Mariana sa se molipseasca cat mai multa lume de  aceasta atitudine,sa zambeasca si sa imparta zambete mai departe...nu costa nimic dar poate insemna uneori foarte mult!

Mariana pentru ca m-ai facut sa zambesc iti daruiesc un buchet de trandafiri...e din suflet asa cum este si zambetul tau...

Dor de Oas...


M-a prins dorul de Oas,sfarsitul de saptamana care vine o sa merg din nou la Negresti...parca atatia ani traiti acolo nu sunt usor de uitat,azi m-a apucat nostalgia,am incercat sa-mi pun putina muzica autentica din Oas,si cum nu este tapuritoare mai buna decat Maria Petca, mi-am facut voie buna cu muzica ei care poate fi inteleasa cu adevarat  numai de cei care traiesc in Oas.
La tapurit nu ma pricep,dar dansul osenesc l-am invatat inca din tinerete cand lucram in invatamant,eram instructor formatii dansuri ,hm!!hai sa ma laud...cu diploma de la Scoala Populara de Arta,la clasa profesorului Iacob Dance....cu nota 10! :)  ( hehehe!! o sa spuneti lauda-te gura ca-ti dau prajitura...)
Am amintiri frumoase din acea perioada,imi amintesc ca mergeam la sfarsit de saptamina la caminele culturale din judet cu microbusul toata grupa...acolo dupa repetitii se lasa cu un pic de chef.. si cum zice Maria,cantareata noastra"paharasul nu-l beu tat,ca ma tem sa nu ma-mbat"...numa' bine s-a intamplat sa se imbete o colega de-a noastra,o profesoara din Poiana Codrului,la intoarecerea spre Satu Mare prin starea de euforie cauzata de palincuta, pupandu-se in masina cu instructorul nostru de dans,un barbat frumos,chipes,de-ti lua ochii...brunet cu ochi albastri,(care era barbat insurat cu copii)....spre amuzamentul celor din masina evident.Pentru ca era o fata cu care ma intelegeam bine nu m-am putut stapini a doua zi sa nu-i spun ca nu aprob comportamentul ei de ieri si ca s-a cam facut de rasul celor din masina ...ea s-a uitat la mine  cu niste ochi care parca cereau indurare si mi-a spus:"Olga,stiu,inteleg,ti-ai schimbat poate parerea despre mine...dar ,crede-ma ,am o explicatie,betia cere placeri..."
N-am uitat niciodata acest lucru,mi-o aminteam de fiecare data cand eram la chefuri,ba mai mult povesteam patania colegei si altor cunostinte sa nu  cada prada palincutei inselatoare...:)

Ceata


Ceata la Satu Mare...o ceata densa de poti s-o tai cu cutitul,masinile circula cu luminile aprinse......
Asta n-ar fi o problema,problema e in sufletul meu ...acolo e si mai mare ceata.Cum a reusit sa se instaleze nu-mi dau seama,ma gandesc doar ca deh! a gasit in mine gazda potrivita,i-am deschis usa fara sa stiu ce ma asteapta,a profitat  a crescut in desitate ,m-a invaluit si acum sufletul meu bajbaie.Mi-am ascuns si iluziile,le-am obligat sa intre inapoi in cutiuta lor,le voi tine prizoniere,nu vreau sa se piarda ,erau frumoase,erau pline de entuziasm,se hraneau cu  voia buna din sufletul meu.Vor muri de inanitie,dar parca nici nu-mi pasa!Nu le mai tin pe brate,le-am tinut destul si  se pare ca le-am tinut degeaba.Au fost si vor ramane niste biete iluzii si atat! nimic mai mult...


Sursa foto:Catalin Onofrei

luni, 18 ianuarie 2010

Premiul prieteniei de la Elena Toma


Am luat cu placere acest premiu pentru ca sunt deschisa prieteniilor vituale,apreciez oamenii deschisi iar Elena este una dintre acesti oameni speciali.
Toti cei care sunt deschisi prieteniilor virtuale ii rog frumos sa-l ia...virtualul mie mi-a scos in cale oameni deosebiti,deschideti-va sufletele pentru ca nu stiti cata nevoie are cineva de aceasta prietenie.

Maxima saptaminii


Un alt inceput de saptamina si asa cum v-am obisnuit maxima saptamanii:
Daca stai sa judeci oamenii, nu mai ai timp sa-i iubesti. (Maica Tereza)

duminică, 17 ianuarie 2010

Incredibil,dar adevarat!



Am aflat o veste placuta,o vecina de-a mea a cumparat bilete la Bingo si culmea a castigat 1o miliarde,nu mi-a venit sa cred,am pus mana pe telefon s-o sun ,asteptam confirmarea zvonului...si da! este adevarat ! a castigat! este la Bucuresti acum iar diseara la ora 20 se va transmite in direct pe Antena 1,la Super Bingo Metropolis  ...am felicitat-o,si am intrebat-o ceva,daca la revenirea la Negresti -Oas imi va da voie s-o ating...a zambit,mi-a promis ca va face chef cu toate prietenele ei...so?..uite asa devin osenii miliardari,mai zilele trecute a castigat un baiat din Certeze,55 miliarde,acum vecina mea...ca lumea! hai sa jucam la Bingo!
Eu aveam retinere fata de astfel de jocuri,sincer nu imi placeau in mod special nici Palade cu Tociu,si evitam, emisiunea lor...uite un motiv acum sa-i urmaresc.
Din toata povestea asta poate ma aleg si eu cu un avantaj,certezanul vrea sa-mi cumpere casa din Negresti...hai,ca am si eu indirect noroc!:)

Cafeaua de dimineata...


In dimineata asta mi-am baut cafeluta cu stapina lui Max,logodnicul Tashei,am zarit-o de la geamul din bucatarie,tocmai cand dadeam comanda expresorului de cafea,cum fetele dormeau inca,i-am facut semn de la fereastra Mariei sa urce sus...sa ne bem cafeaua impreuna.
Tasha mea insa a fost cam tzafnoasa,nu a acceptat curtea lui Max,s-a tot razgaiat,plimbandu-se prin toata casa si implicit plimbandu-l si pe Max dupa ea,care statea cu limba scoasa la un moment dat de atata plimbareala.
Ei,dar nu asta era ceea ce vroiam sa va povestesc...Maria era suparata,baiatul ei medic stomatolog tocmai l-a fericit D-zeu cu un baietel acum trei luni,toate bune si frumoase pina aici...necazul este altul...tatal e cam bolnav,la numai 27 de ani a suportat cea de-a doua operatie de hernie de disc,n-are voie nici macar sa-si ridice copilul in brate.Cand am auzit asta am ramas tare mahnita,imi dau seama prin ce suferinta trece acest om,sa nu poate sa-si tina feciorul in brate,sa-i simta bataia inimii,sa-i simta mirosul acela grozav,sa se cuibareasca la pieptul sau...grea pedeapsa !
Povestea Maria ca zilele trecute a ramas tatal singur cu copilul ea fiind plecata cu nora la piata,copilul s-a trezit si urla ca din gura de sarpe,tatal lui incerca cu o jucarie sa-l inveseleasca dar fara sorti de izbanda,dorinta copilului era sa fie luat in brate....sa simta caldura parinteasca.
Huuuhhh!!! grea supararea Mariei,mai ales ca uite a incercat prin toate caile sa imbunatateasca starea sanatatii baiatului ei,de altfel atat ea cat si sotul ei fiind medici,cred ca realizati ca s-au interesat  sa gaseasca remedii,posibilitati de vindecare a bolii...din pacate nimic nou care sa schimbe starea sanatatii....ba mai mult baiatului i s-a recomandat sa se reprofileze,meseria de medic stomatolog nefiind compatibila cu starea sanatatii lui....Pfai!!! pai, faci 6 ani de facultate si afli ca i-ai facut degeaba? aiurea! si ce poti sa faci?ce meserie poti sa alegi unde sa nu fie nevoie de efort fizic?...intrebari care o macina pe Maria si care ii macina si pe cei doi tineri aflati la inceput de drum...si care ma lovesc si pe mine acum,as vrea sa pot sa-i sugerez ceva,dar,ma depaseste situatia....
Cat de importanta este sanatatea,nu realizam decat atunci cand o pierdem,sanatatea este un dar pe care banii nu-l pot cumpara,sa avem grija de ea,e cel mai de pret lucru,restul vine de la sine!

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Parfum de femeie


Azi mi-am adus aminte de  Al Pacino,era unul dintre actorii dragi mie,omul care a devenit celebru peste noapte,ajungand la premiul Oscar in 1993 ca cel mai bun actor in rolul principal.Dar poate toti il stim din "Nasul" in rolul lui Don  Michael Corleone,filmul a  fost gustat de aproape toti romanii.
Am luat de pe youtube un filmulet din "Scent of a woman"...mi-a placut foarte tare interpretarea sa.
Sper sa va placa si voua...asa de dragul vremurilor de odinioara..ca tot e sambata...dans!

Daca ai ghici..



Cine nu-si mai aduce aminte de Margareta Paslaru,mie una mi-e dor de ea mereu..,a fost cantareata care  mi-a facut tineretea mai frumoasa cu melodiile ei pline de dor,de dragoste...este atat de expresiva,ca pur si simplu traiesti alaturi de ea melodia...
Ma las cuprinsa si azi de citeva melodii de-ale ei...in unele ma regasesc..

Leapsa "intelectuala"de la Veronica


Citind pe blogul Veronicai azi,am descoperit ca ma asteapta aceasta leapsa intelectuala,s-o fi numit asa pentru ca e legat de domeniul cartilor,in fine,vedem noi pina la urma cat de intelectuala este... ca atare, hai sa vedem cum raspund..desi azi nu cred ca e ziua mea buna,m-am trezit cam cu fata la cearsaf,am ramas si singura acasa ca fetele mele s-au dus la un film la Mall In Cluj,so, home alone...:(

 1.Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura , folositi semne de carte sau indoiti pagina?!

Nu indoi pagina niciodata!tin mult la carti,pun ce am la indemana atunci,un petic de hartie orice...

2.Ati primit , in ultimul timp o carte drept cadou si , daca da , care a fost aceasta?
Da..am primit de la fiica-mea cea mare"Niste raspunsuri" am vrut s-o cumpar eu,sa vad cum scrie Mihaela Radulescu,...aflasem ca  bestsellerul"Despre lucrurile simple"se afla in topurile nationale de vanzari...

3.Cititi in baie?
Nu,niciodata..n-am astfel de placeri!
4.V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si , daca da , care ar fi fost aceasta?

M-am gandit,as fi vrut sa scriu amintiri despre Baragan
...inca nu sunt in stare sa le astern,ma dor...cu toate ca s-a scris foarte putin despre aceea perioada cand multi oameni au suferit din cauza regimului.
5. Ce credeti despre colectiile de carte de la noi??
Hm!parerile sunt impartite ,dupa cum citesc eu...daca se refera la colectiile scoase de cei de la ziare precum Jurnalul National,Adevarul,Cotidianul, eu zic ca este o chestie  laudabila,poate asa se atrage tineretul spre lectura.Sincer?am si eu astfel de colectii,desi imi dublasem  astfel unele carti avute deja in biblioteca..
6.Care este cartea preferata?

Greu de spus...am avut mai multe...le-am scris in profilul meu ...poate as pune cap de lista "Jurnalul fericirii

7. Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea?
Faceam candva asta,de fiecare data vedeam altfel cartea,exact cum faceam cu filmele,prima oara ma interesa actiunea,data urmatoare  efectele,realizarea in sine..
Legat de carti,acum nu mai am timp sa recitesc,am si eu o varsta,mi se pare ca oricum nu voi apuca sa citesc tot ce  merita...
8. Ce parere ati avea despre o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?
Am avut parte de asa ceva,nu odata,am lucrat 20 de ani  intr-un muzeu,unde se faceau lansari de carte destul de des...e o placere sa stai de vorba cu ei,poti sa le dai feedback-ul ,unii chiar sunt intersati sa afle parerea ta,am un prieten scriitor care imi trimite in format electronic cartea inainte de a o publica,sa-mi dau cu parerea,face asta nu numai cu mine,ci si cu alti prieteni de-ai lui...in urma discutiilor purtate aduce imbunatatiri cartii...mi se pare o treaba isteata.

9. Va place sa discutati despre ceea ce cititi si cu cine?

Uneori da..cu fetele mele sau inainte cu sotul meu.
10. Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o citit?
Sincer?conteaza si autorul,evident...dar uneori ma hazardez,imi place un pasaj,ceva...si o cumpar,din fiecare carte am luat ceva bun.

1. Care credeti ca este o lectura "obligatorie" , o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca?
Poate "Codul bunelor maniere"...ar fi prima...

12.Care este locul preferat pentru lectura?
N-am un loc preferat,citesc unde apuc,in fotoliu,la masa de birou,pe canapea intinsa pe o parte...

13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste?
Poate sa fie si muzica..uneori chiar imi place sa ascult muzica clasica in timp ce citesc,mai nou ascult Gheorghe Iovu cand citesc....mai ales cand fac lectura electronica.

14.Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic?
DA....chiar am comandat  ceva de citeva zile..."Manualul de vindecare al cancerului"Dr.Viancer Ludovic...cam scump a fost insa...110  ron...nu stiu daca chiar merita...l-am parcurs pina la jumatate,abia ieri l-am primit.

15.Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate?

Si,si...

16.O carte este pentru mine.....Cum ati descrie o carte?
O delectare...


Ufff!!Veronica,sper sa te multumeasca raspunsurile mele,ti-am spus ca nu e o zi grozava azi pentru mine...
Leapsa merge mai departe la Alina,adniana,Monica Olteanu,Selena,Oana,fetele de pe 100Ro.

Ramai cu mine

vineri, 15 ianuarie 2010

Ne place barfa?


Acceptam sau nu cam toti am barfit  macar odata pe cineva..recunosc ca si eu am facut acest lucru..dar macar am avut puterea sa ma desprind de acea persoana in momentul in care am gasit de cuviinta s-o critic pe la spate...
Azi insa am avut prilejul sa" gust" din barfa unei vecine,cu voia sau fara voia mea,cum am fost plecata vreme indelungata la Viena a gasit de cuviinta sa ma puna la zi cu asa zisele stiri legate de prietena ei,altminteri tot o vecina de-a mea.Si stau eu si o ascult,nu comentez pentru in astfel de cazuri tot ce spui se poate interpreta,asa ca prefer s-o ascult,cu o mutra vadit dezinteresata,ma jucam cu Tasha,care isi dorea sa fie putin dragalita...:)
Si dai,si dai...si ce sa-ti spun?nimic n-o multumea pe draga mea vecina...la un moment dat nu mai rezist si o intreb:
-am inteles,n-o placi...dar cine te obliga sa accepti?de ce nu rupi intalnirile cu ea?
-pai ,pentru ca sunt singura si n-am cu cine sa-mi petrec timpul liber...zice ea.
-aha,pai atunci n-ai decat s-o accepti asa cum e!...si i-am cam taiat avantul...:)
-mda,asa e,si fiica-mea mi-a spus la fel...:(
-da?pai,uite un motiv in plus sa faci asta,adica s-o accepti.
Adica cum frate?te duci in statiune cu ea,te plimbi,mergeti la concerte impreuna,la o cofetarie cand va vine chef de-o prajitura...si acum vii sa mi-o ponegresti...ma lasi?!!!
Nu stiu daca replicile mele i-au fost pe plac,dar chiar nu mai puteam suporta,toata vara le vedeam de la balcon cum vin si pleaca impreuna,nedespartite si acum na!nu mai e buna amica,pai se poate?inteleg sa te amuzi de-o chestie mai ciudata,de o intamplare care are haz cat ca celui in cauza nu asa i se pare,dar sa vezi numai defectele altuia in scopul de-a parea tu mai grozava in ochii mei,apoi,dimpotriva,mi se pare un act de imoralitate,parol!
Nu pot sa spun decat ceea ce a spus Domnul Isus  : „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau, si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau?”
Daca nu iti plac niste chestii la prietenii tai,nu-i mai bine sa le spui in fata?ti-e frica de o confruntare directa?
daca tii la ei,n-ar trebui sa-ti fie,e adevarat ca mi-am pierdut si eu multi prieteni asa,spunindu-le in fata ce am crezut ca nu fac bine,daca au inteles gresit atitudinea mea,nu ma supar,inseamna ca le-am spus degeaba si ei tot asa vor fi in continuare,ca atare mai bine fara decat cu ei.

Luceafarul


De ziua luceafarului poeziei romanesti nu puteam sa nu postez o poezie ,o poezie pe care tot romanul o stie,dar nu numai, imi aduc in urma cu citiva ani in Ungaria am cunoscut pe cineva,cand a auzit de Romania,a asociat imediat cu Eminescu si a inceput sa-mi recite o strofa din aceasta poezie.....m-a impresionat profund,n-am sa uit niciodata asta,atunci am simtit o mandrie ca sunt romanca ca am avut norocul sa se nasca astfel de poeti in Romanica noastra, care sa fie indragiti peste hotare.

Mihai Eminescu


Luceafarul

A fost odata ca-n povesti,

A fost ca niciodata,

Din rude mari imparatesti,

O prea frumoasa fata.



Si era una la părinti

Si mindra-n toate cele,

Cum e Fecioara intre sfinti

Si luna intre stele.



Din umbra falnicelor bolti

Ea pasul si-l indreapta

Linga fereastra, unde-n colt

Luceafarul asteapta.



Privea în zare cum pe mari

Rasare si straluce,

Pe miscatoarele carari

Corabii negre duce.



Il vede azi, il vede mini,

Astfel dorinta-i gata;

El iar, privind de saptamini,

Ii cade draga fata.



Cum ea pe coate-si razima

Visind ale ei timple

De dorul lui si inima

Si sufletu-i se imple.



Si cât de viu s-aprinde el

In orisicare sara,

Spre umbra negrului castel

Când ea o să-i apara.



*



Si pas cu pas pe urma ei

Aluneca-n odaie,

Tesind cu recile-i scântei

O mreaja de vapaie.



Si când în pat se-ntinde drept

Copila să se culce,

I-atinge miinile pe piept,

I-nchide geana dulce;



Si din oglinda luminis

Pe trupu-i se revarsa,

Pe ochii mari, batind inchisi

Pe fata ei intoarsa.



Ea il privea cu un suris,

El tremura-n oglinda,

Căci o urma adânc în vis

De suflet să se prinda.



Iar ea vorbind cu el în somn,

Oftind din greu suspina:

- "O, dulce-al noptii mele domn,

De ce nu vii tu? Vina!



Cobori în jos, luceafar blind,

Alunecind pe-o raza,

Patrunde-n casa si în gând

Si viata-mi lumineaza!"



El asculta tremurator,

Se aprindea mai tare

Si s-arunca fulgerator,

Se cufunda în mare;



Si apa unde-au fost cazut

In cercuri se roteste,

Si din adânc necunoscut

Un mândru tinar creste.



Usor el trece ca pe prag

Pe marginea ferestrei

Si tine-n mâna un toiag

Incununat cu trestii.



Parea un tinar voievod

Cu par de aur moale,

Un vinat giulgi se-ncheie nod

Pe umerele goale.



Iar umbra fetei stravezii

E alba ca de ceara -

Un mort frumos cu ochii vii

Ce scânteie-n afara.



- "Din sfera mea venii cu greu

Ca să-ti urmez chemarea,

Iar cerul este tatal meu

Si muma-mea e marea.



Ca în camara ta să vin,

Să te privesc de-aproape,

Am coborit cu-al meu senin

Si m-am născut din ape.



O, vin'! odorul meu nespus,

Si lumea ta o lasa;

Eu sunt luceafarul de sus,

Iar tu să-mi fii mireasa.



Colo-n palate de margean

Te-oi duce veacuri multe,

Si toata lumea-n ocean

De tine o s-asculte."



- "O, esti frumos, cum numa-n vis

Un inger se arata,

Dara pe calea ce-ai deschis

N-oi merge niciodata;



Strain la vorba si la port,

Lucesti fără de viata,

Căci eu sunt vie, tu esti mort,

Si ochiul tau mă-ngheata."



*



Trecu o zi, trecura trei

Si iarasi, noaptea, vine

Luceafarul deasupra ei

Cu razele-i senine.



Ea trebui de el în somn

Aminte să-si aduca

Si dor de-al valurilor domn

De inim-o apuca:



- "Cobori în jos, luceafar blind,

Alunecind pe-o raza,

Patrunde-n casa si în gând

Si viata-mi lumineaza!"



Cum el din cer o auzi,

Se stinse cu durere,

Iar ceru-ncepe a roti

In locul unde piere;



In aer rumene vapai

Se-ntind pe lumea-ntreaga,

Si din a chaosului vai

Un mândru chip se-ncheaga;



Pe negre vitele-i de par

Coroana-i arde pare,

Venea plutind în adevar

Scaldat în foc de soare.



Din negru giulgi se desfasor

Marmoreele brate,

El vine trist si ginditor

Si palid e la fata;



Dar ochii mari si minunati

Lucesc adânc himeric,

Ca doua patimi fără sat

Si pline de-ntuneric.



- "Din sfera mea venii cu greu

Ca să te-ascult s-acuma,

Si soarele e tatal meu,

Iar noaptea-mi este muma;



O, vin', odorul meu nespus,

Si lumea ta o lasa;

Eu sunt luceafarul de sus,

Iar tu să-mi fii mireasa.



O, vin', în parul tau balai

S-anin cununi de stele,

Pe-a mele ceruri să rasai

Mai mindra decât ele."



- "O, esti frumos cum numa-n vis

Un demon se arata,

Dara pe calea ce-ai deschis

N-oi merge niciodata!



Mă dor de crudul tau amor

A pieptului meu coarde,

Si ochii mari si grei mă dor,

Privirea ta mă arde."



- "Dar cum ai vrea să mă cobor?

Au nu-ntelegi tu oare,

Cum ca eu sunt nemuritor,

Si tu esti muritoare?"



- "Nu caut vorbe pe ales,

Nici stiu cum as incepe -

Desi vorbesti pe inteles,

Eu nu te pot pricepe;



Dar daca vrei cu crezamint

Să te-ndragesc pe tine,

Tu te coboara pe pământ,

Fii muritor ca mine."



- "Tu-mi cei chiar nemurirea mea

In schimb pe-o sarutare,

Dar voi să stii asemenea

Cât te iubesc de tare;



Da, mă voi naste din pacat,

Primind o alta lege;

Cu vecinicia sunt legat,

Ci voi să mă dezlege."



Si se tot duce... S-a tot dus.

De dragu-unei copile,

S-a rupt din locul lui de sus,

Pierind mai multe zile.



*



In vremea asta Catalin,

Viclean copil de casa,

Ce imple cupele cu vin

Mesenilor la masa,



Un paj ce poarta pas cu pas

A-mparatesii rochii,

Baiat din flori si de pripas,

Dar indraznet cu ochii,



Cu obrajei ca doi bujori

De rumeni, bata-i vina,

Se furiseaza pinditor

Privind la Catalina.



Dar ce frumoasa se facu

Si mindra, arz-o focul;

Ei Catalin, acu-i acu

Ca să-ti incerci norocul.



Si-n treacat o cuprinse lin

Intr-un ungher degraba.

- "Da' ce vrei, mari Catalin?

Ia du-t' de-ti vei de treaba."



- "Ce voi? As vrea să nu mai stai

Pe ginduri totdeuna,

Să rizi mai bine si să-mi dai

O gura, numai una."



- "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri,

Da-mi pace, fugi departe -

O, de luceafarul din cer

M-a prins un dor de moarte."



- "Daca nu stii, ti-as arata

Din bob în bob amorul,

Ci numai nu te minia,

Ci stai cu binisorul.



Cum vinatoru-ntinde-n cring

La pasarele latul,

Când ti-oi intinde bratul sting

Să mă cuprinzi cu bratul;



Si ochii tai nemiscatori

Sub ochii mei ramiie...

De te inalt de subtiori

Te-nalta din calciie;



Când fata mea se pleaca-n jos,

In sus ramii cu fata,

Să ne privim nesatios

Si dulce toata viata;



Si ca să-ti fie pe deplin

Iubirea cunoscuta,

Când sarutindu-te mă-nclin,

Tu iarasi mă saruta."



Ea-l asculta pe copilas

Uimita si distrasa,

Si rusinos si dragalas,

Mai nu vrea, mai se lasa,



Si-i zise-ncet: - "Inca de mic

Te cunosteam pe tine,

Si guraliv si de nimic,

Te-ai potrivi cu mine...



Dar un luceafar, răsărit

Din linistea uitarii,

Da orizon nemarginit

Singuratatii marii;



Si tainic genele le plec,

Căci mi le imple plinsul

Când ale apei valuri trec

Calatorind spre dinsul;



Luceste c-un amor nespus,

Durerea să-mi alunge,

Dar se inalta tot mai sus,

Ca să nu-l pot ajunge.



Patrunde trist cu raze reci

Din lumea ce-l desparte...

In veci il voi iubi si-n veci

Va raminea departe...



De-aceea zilele îmi sunt

Pustii ca niste stepe,

Dar noptile-s de-un farmec sfânt

Ce-l nu mai pot pricepe."



- "Tu esti copila, asta e...

Hai s-om fugi în lume,

Doar ni s-or pierde urmele

Si nu ne-or sti de nume.



Căci amindoi vom fi cuminti,

Vom fi voiosi si teferi,

Vei pierde dorul de părinti

Si visul de luceferi."



*



Porni luceafarul. Cresteau

In cer a lui aripe,

Si cai de mii de ani treceau

In tot atitea clipe.



Un cer de stele dedesupt,

Deasupra-i cer de stele -

Parea un fulger nentrerupt

Ratacitor prin ele.



Si din a chaosului vai,

Jur imprejur de sine,

Vedea, ca-n ziua cea dentii,

Cum izvorau lumine;



Cum izvorind il inconjor

Ca niste mari, de-a-notul...

El zboara, gând purtat de dor,

Pin' piere totul, totul;



Căci unde-ajunge nu-i hotar,

Nici ochi spre a cunoaste,

Si vremea-ncearca în zadar

Din goluri a se naste.



Nu e nimic si totusi e

O sete care-l soarbe,

E un adânc asemene

Uitarii celei oarbe.



- "De greul negrei vecinicii,

Parinte, mă dezleaga

Si laudat pe veci să fii

Pe-a lumii scara-ntreaga;



O, cere-mi, Doamne, orice pret,

Dar da-mi o alta soarte,

Căci tu izvor esti de vieti

Si datator de moarte;



Reia-mi al nemuririi nimb

Si focul din privire,

Si pentru toate da-mi în schimb

O ora de iubire...



Din chaos, Doamne,-am aparut

Si m-as intoarce-n chaos...

Si din repaos m-am născut.

Mi-e sete de repaos."



- "Hyperion, ce din genuni

Rasai c-o-ntreaga lume,

Nu cere semne si minuni

Care n-au chip si nume;



Tu vrei un om să te socoti,

Cu ei să te asameni?

Dar piara oamenii cu toti,

S-ar naste iarasi oameni.



Ei numai doar dureaza-n vint

Deserte idealuri -

Când valuri afla un mormânt,

Rasar în urma valuri;



Ei doar au stele cu noroc

Si prigoniri de soarte,

Noi nu avem nici timp, nici loc,

Si nu cunoastem moarte.



Din sinul vecinicului ieri

Traieste azi ce moare,

Un soare de s-ar stinge-n cer

S-aprinde iarasi soare;



Parind pe veci a rasari,

Din urma moartea-l paste,

Căci toti se nasc spre a muri

Si mor spre a se naste.



Iar tu, Hyperion, ramii

Oriunde ai apune...

Cere-mi cuvintul meu dentii -

Să-ti dau intelepciune?



Vrei să dau glas acelei guri,

Ca dup-a ei cântare

Să se ia muntii cu paduri

Si insulele-n mare?



Vrei poate-n fapta să arati

Dreptate si tarie?

Ti-as da pamintul în bucati

Să-l faci imparatie.



Iti dau catarg lângă catarg,

Ostiri spre a strabate

Pamintu-n lung si marea-n larg,

Dar moartea nu se poate...



Si pentru cine vrei să mori?

Intoarce-te, te-ndreapta

Spre-acel pământ ratacitor

Si vezi ce te asteapta."



*



In locul lui menit din cer

Hyperion se-ntoarse

Si, ca si-n ziua cea de ieri,

Lumina si-o revarsa.



Căci este sara-n asfintit

Si noaptea o să-nceapa;

Rasare luna linistit

Si tremurind din apa.



Si imple cu-ale ei scântei

Cararile din cringuri.

Sub sirul lung de mindri tei

Sedeau doi tineri singuri:



- "O, lasa-mi capul meu pe sin,

Iubito, să se culce

Sub raza ochiului senin

Si negrait de dulce;



Cu farmecul luminii reci

Gindirile strabate-mi,

Revarsa liniste de veci

Pe noaptea mea de patimi.



Si de asupra mea ramii

Durerea mea de-o curma,

Căci esti iubirea mea dentii

Si visul meu din urma."



Hyperion vedea de sus

Uimirea-n a lor fata;

Abia un brat pe git i-a pus

Si ea l-a prins în brate...



Miroase florile-argintii

Si cad, o dulce ploaie,

Pe crestetele-a doi copii

Cu plete lungi, balaie.



Ea, imbatata de amor,

Ridica ochii. Vede

Luceafarul. Si-ncetisor

Dorintele-i increde:



- "Cobori în jos, luceafar blind,

Alunecind pe-o raza,

Patrunde-n codru si în gând,

Norocu-mi lumineaza!"



El tremura ca alte dati

In codri si pe dealuri,

Calauzind singuratati

De miscatoare valuri;



Dar nu mai cade ca-n trecut

In mari din tot inaltul:

- "Ce-ti pasa tie, chip de lut,

Dac-oi fi eu sau altul?



Traind în cercul vostru strimt

Norocul va petrece,

Ci eu în lumea mea mă simt

Nemuritor si rece."

joi, 14 ianuarie 2010

miercuri, 13 ianuarie 2010

Sa spui lucrul potrivit la momentul potrivit...

Ion se trezeste intr-o dimineata cu o mahmureala ingrozitoare dupa o noapte petrecuta la o petrecere.




Se chinuie sa-si deschida ochii si primul lucru pe care il vede sunt doua aspirine asezate langa un pahar cu apa pe

noptiera. Si langa el, un trandafir rosu!

Ion se ridica din pat si-si vede hainele curate si calcate.

Se uita prin camera si vede ca totul e in ordine perfecta si luceste de curatenie. La fel e si in restul casei. Ia

aspirinele, se sperie cand se uita in oglinda din baie si vede un ochi vanat si in cele din urma observa un bilet pe

masa pe care scria:

"Dragul meu, micul dejun e in cuptor. Eu am iesit la cumparaturi. Te iubesc!!"

Se taraste pana in bucatarie si vede ca intr-adevar il asteapta micul dejun aburind si ziarul de dimineata..

Fiul lui e si el in bucatarie.

Ion il intreaba:

- Fiule, ce s-a intamplat azi-noapte?

- Pai, ai ajuns acasa beat dupa 3 dimineata si ai luat-o razna. Ai rupt masuta din sufragerie, ai varsat pe coridor

si ti-ai facut un ochi vanat cand ai dat cu capul de usa .

- Atunci de ce este totul intr-o ordine atat de perfecta, atat de curat, am primit un trandafir rosu si micul dejun

ma asteapta pe masa?

- Ah, asta-i simplu, ii raspunde fiul. Mama te-a tarat pana in dormitor si cand a incercat sa-ti dea jos pantalonii i-ai

spus "Lasa-ma in pace, tarfa ce esti, sunt insurat!"



Morala:

Masuta rupta - $200.26

Micul Dejun - $8.20

Trandafirul rosu - $3.00

Aspirinele - $0.30



Sa spui lucrul potrivit la momentul potrivit - de nepretuit!

Zile bune,zile rele...


N-a fost o zi  din cele mai bune...dar ca tot omul am si eu zile bune si zile rele.Spun asta pentru ca poate incerc sa ma implic in niste probleme care nu ma privesc direct si personal,daca am facut-o si azi,imi cer scuze,recunosc,asta imi aduce evident un disconfort,pentru ca  uff!!! nu stiu de ce mi-am inchipuit ca macar aici in virtual putem fi mai buni,deh!de realitate m-am convins de nspemii de ori ca nu-i asa,dar aici speram din suflet sa fie mai multa intelegere.Exista spatiu suficient pentru fiecare,nu-mi place cum scrie x - nu-l citesc...imi place y- il caut zilnic si uite asa,ca nu ma obliga nimeni sa dau binete si nici nu oblig pe nimeni sa-mi dea binete.
Accept povetele celor cu experienta,am recunoscut chiar in deschiderea blogului ca sunt o incepatoare si  nu vreau sa par ce nu sunt,imi cunosc lungul nasului stiu pina unde pot sa merg si nu ma insinuez in chestiuni care ma depasesc....nu polemizez cu nimeni  pentru ca ma simt bine in banca mea,ca simplu spectator al vietii virtuale care uite de-o vreme m-a cam invaluit....nu prea e bine acest lucru dar,am devenit adicta asa, pentru simplu motiv ca am vrut sa-mi alung singuratatea si simteam ca trebuie sa -mi deschid sufletul cumva,cuiva,undeva...s-a intamplat sa fie pe acest domeniu virtual unde am gasit oameni minunati si de care greu m-as putea desprinde,de ce spun asta? pentru ca exista zile cand unii dintre cei cu care m-am obisnuit nu au timp sa ma citeasca,sau chiar daca o fac,n-au timp de"urme",citesc si pleaca mai departe...:(
 Aaa!!a nu se intelege ca astept neaparat comentarii  facute din complezenta,nu!!! Doamne fereste,vreau sa spun ca sunt fericita cand vad ca nu sunt uitata,atat tot!De Mara spre exemplu sunt foarte legata,daca nu apare citeva zile pe blog o caut cu disperare,cu sufletul la gura  printre comentarii...imi prind asa bine vorbele ei,povetele ei,pentru ca invatam nu-i asa pina la adinci batrinte si fiecare comentariu are menirea sa te faca mai bun ,mai increzator in tine si apoi hai sa recunoastem cui nu-i prinde bine de o vorba buna in astfel de vremuri  gri,gri si la propriu si la figurat...???
Am simtit nevoia sa ofer azi flori celor care sunt alaturi de mine,le ofer cu toata sinceritatea ,asa ca un dar pentru prietenia virtuala care ne leaga.

Daca ne-am ucide unul pe altul


Daca ne-am ucide unul pe altul

Ana Blandiana


Privindu-ne în ochi,

În ochii noştri în jurul cărora

Genele stau ca o coroană de spini

Care-ncunună definitiv

Orice privire,

Dacă ne-am ucide, după ce ne-am privit

Cu dragoste fără de ţărm în ochi,

Şi, cunoscându-te, ţi-aş spune:

Mori,

Mori, dragul meu,

Va fi atât de bine,

Vei rămâne numai cu mine,

Tu, cel născut din cuvânt,

Vei cunoaşte gust de pământ,

Vei simţi ce frumoase sunt rădăcinile

Împletindu-ţi prin ele mâinile,

Cu nenţeleasa bucurie

De-a nu mai fi pentru vecie…

Şi, mângâindu-mă, mi-ai spune:

Mori, draga mea,

Iubita mea cu frunte de octombrie

Cuprinsă ca-n icoane

De nimb rotund de moarte,

Mori,

Lasă-ţi culorile în flori,

Pletele lungi cărărilor

Şi ochii luciu mărilor,

Să ştii

De unde să le iei,

Când vei veni…

Dac-am muri deodată împreună

Ucigaş fiecare şi victimă,

Salvator şi salvat,

Privindu-ne fără-ncetare-n ochi,

Mult după ce nu vom vedea…

luni, 11 ianuarie 2010

Camelia,sa nu uiti!.....



Azi,tot azi mi-a venit un dor de Italia...citind blogul unui blogger desavarsit,mi-am amintit de Florenta,de Bologna,de San Marino si de cite alte minuni ale Italiei care mi-au ramas in suflet,dar dorul de Camelia de draga mea prietena este cel mai aprig,cum poate femeia asta sa te faca s-o pui la suflet si sa ti-o amintesti in fiecare zi,e chiar un dar,un dar pe care putini il avem....pentru mine vei ramine cea mai minunata femeie din lume,inger pe pamint,azi pentru ca m-a cuprins un dor nesfarsit iti ofer acest dar muzical...sa fii iubita draga mea si sa iubesti pe masura,sa nu uiti ca tu insemni foarte mult pentru mine,sa nu uiti asta niciodata!

Una calda ,alta rece...


Cineva mi-a spus zilele trecute"mi-e dor de tine...un dor dureros"hmmm!!! am stat si m-am gandit cum este dorul dureros,azi am reusit sa ma edific cu adevarat,am inteles ca dorul dureros este atunci cand astepti cam degeaba sa ti se intample ceva,o minune,dar ea nu mai vine,n-are cum ,pentru ca trebuie ajutata de tine,trebuie sa te implici,tu nu renunti la dor pentru ca n-ai altceva mai bun ,si-l pastrezi pina cand vei gasi un inlocuitor..sau ma insel eu?n-o fi asa?Cum vedeti voi dorul dureros?
E greu sa  simti durerea dorului,e greu sa ai vise colorate si dintr-o data sa simti ca ele devin gri,e greu sa tii pasul cu tot ce ti se intampla,dar viata asta e facuta din momente,traiesti momentul si mergi mai departe,azi deja e maine pentru mine si n-am timp sa ma opresc sa ma tanguiesc si nici n-am s-o mai fac.
Azi sufletul meu s-a linistit cu adevarat,am inteles abia azi un lucru:
Trebuie sa ma bucur de fiecare clipa,s-o fac sa fie cat mai frumoasa,si am mai inteles ceva,ca  D-zeu imi da de fiecare data gandire pozitiva iar calmul meu proverbial ma salveaza din orice situatie,nu eu ma consider cea pagubita ci poate cei care n-au vazut in mine adevarata Tasha,cea care  a vrut sa faca viata frumoasa cuiva...,n-a reusit insa...nu zic ,pacat! ca poate exista acel destin care trebuie urmat de fiecare dintre noi.
Dar uite,in timp ce eram  pe blog si editam,a intrat Selena pe YM sa ma anunte ca ma asteapta un dar pe blogul ei...,mi-ai sters gandul gri,draga mea Selena,uite ca aveam dreptate,D-zeu ma iubeste si-mi aduce in cale oameni minunati...chiar daca...
Postez darul ei cu mare drag,este opera ei si asta ma bucura cu atat mai mult...inspiratie multa Selena,uite,trebuie sa facem o tabara de pictura la Negresti-Oas, deja sunteti doi foarte talentati tu si Dan pe care il admiram toti foarte mult,uite cum descoperim incet ce talente sunt pe 100 Ro,aici ar trebui sa-l amintesc si pe Cerculet,care imi este foarte drag,pacat ca a renuntat la 100 Ro,asta nu inseamna ca nu poate veni  la Negresti la acea tabara de pictura...daca ma citeste o poate lua ca pe o invitatie de pe acum.

Premiul de la Judy



Azi am primit doua premii identice,unul l-am postat pe Jurnal de Austria si unul il voi posta aici,ca sa nu supar persoana care mi l-a daruit,ii multumesc mult ca s-a gandit la mine si doresc sa mearga mai departe la toti bloggerii pe care ii citesc cu drag cat si la cei care ma citesc.

Maxima zilei


Asa cum v-am obisnuit,in fiecare luni, maxima saptamanii:
"Sufletul omului e ca orice buruiană - dacă nu-i dai apă la timp, se veştejeşte, se chirceşte şi moare, adică-i piere dragostea de viaţă. "


(Arta Conversatiei - Ileana Vulpescu)

duminică, 10 ianuarie 2010

De-ale tineretii valuri...


Offf,Lillee,cum imi dai tu mingea la fileu...imi amintesti prin postul tau despre o intamplare din tinerete...si acum o sa spuneti,off!!!Tasha,multe ti se mai intampla,sau vorba fetelor mele"numai tie ti se pot intampla atatea"...poate se intampla si altora dar,ori nu le povestesc ori sunt mai vigilente decat mine,care uneori cred ca tot ce zboara se maninca..
Asa...era in urma cu treizeci de ani povestea pe care o spun acum,eram hotarita sa renunt la viata de la tara pentru ca simteam ca nu acolo ma pot implini,eu aveam dorinta de a vedea macar un concert pe saptamina,de- a vedea o piesa de teatru,de- a merge din cand  in cand la vernisajul unei expozitii de pictura si ma rog,lista ar putea continua,toate acestea,viata in invatamint la tara nu mi le-ar fi oferit.De unde m-am desteptat?hm!!! tot de la o prietena de-a mea care azi este mare secretar general la CJ Satu- Mare,eram foarte legate una de cealalalta si ne scriam zilnic,tot ce ne trecea prin cap fara sa asteptam  raspunsul celeilalte,ca deh! posta functiona cum functiona si era si prietena mea invatatoare intr-o comuna din judet.Ea a facut intre timp facultatea de drept si i-a fost mai usor sa-si gaseasca un post.
La mine insa n-a fost asa,am apelat la niste cunostinte de-ale mele sa-mi puna pile(cunostinta era atunci sef de serviciu la partid..si deh! cine se punea cu partidul pe vremea aceea?partidul dirija totul),pila a functionat,serviciul a fost ok...dar...la un moment dat intamplarea face ca la locul de munca apare un tip,inginer la o intreprindere,mai mult decat atat -director,vine azi,vine maine si la un moment dat intrand in vorba cu mine imi spune ...
-o domnisoara asa  desteapta si frumoasa ca d-stre se pierde aici?pai cum?
-pai,uite asa...ca e greu sa gasesti ce vrei...raspund eu...si pina una alta zic har Domnului ca nu mi-e rau!
-da,dar salariul va multumeste?
-ei,aici poate as avea de obiectat,dar...
-daca v-as oferi la mine un loc de munca ati accepta?
-de ce  ati  face asta?...intreb eu (totusi destul de naiva pe atunci...)
-motivele le-am spus cand am inceput cu intrebarile,va apreciez!va mai ganditi..va las numarul meu si ma sunati..
Hm! mi-am zis eu,uite ce simplu se gaseste un serviciu mai bun...ma duc acasa povestesc si mamei mele ce mi se intampla si imi zic,de ce nu?aveam rate la un apartament,mama era pensionara,nu-mi era chiar usor...si apoi citeva sute in plus era ceva pe vremea aceea.
Sun omu' dupa citeva zile si-i spun ca m-am hotarit..
-bine,ma bucur! spune el...sa veniti sa va cerem transferul,cautati-ma zilele acestea.
-multumesc mult!ramin indatorata,sper sa nu va dezamagesc...ii spun  eu  si in zilele care au urmat am facut toate demersurile...
Vreau sa va spun ca aratam bine pe vremea aceea,ma imbracam numai cu haine de la Mondiala care era o fabrica renumita,lucra numai pentru nemti iar cele care aveau mici defecte se vindeau la un magazin al fabricii care era chiar in centrul orasului...iar pe linga toate astea se pare ca-l aveam si pe vino-ncoace,stiam sa ma fac placuta,prin atitudine,prin vorbe si ma rog mai stiu eu ce alte chestii...
Toate bune si frumoase...e adevarat ca la inceput am fost privita cu ochi mai neprietenosi de noii colegi ,dar mi-am zis asa e la inceput,m-am straduit sa fiu insa pe placul lor,si pentru ca sunt o fire care socializez foarte usor m-am apropiat paradoxal mai repede de un coleg nu de o colega...care printre altele imi spune:
-te vad fata de treaba,dar ai grija,directorul nostru este mare june...vezi cat intinde mana...sa n-ai probleme.
-e om insurat,nu vad ce probleme as putea avea...
-eu doar ti-am spus,si as vrea sa intelegi ca-ti vreau binele(colegul meu era un baiat holtei dar trecut de 40 de ani)...
- la mine e clar,orice barbat insurat inseamna ceva tabuu...deci stai linistit!
Nimic insa nu m-a deranjat...lucrurile se desfasurasera normal,cu colegii eram deja ca la mine acasa...pina cand intr-o zi  intorcandu-ma pe jos de la serviciu,vad ca opreste o masina linga mine:
-urcati d-ra,va iau cu masina ...
-multumesc,domnule director,dar imi face bine plimbarea pe jos...raspund eu,gandindu-ma la spusele colegului meu..
-nu maninc oameni ,domnisoara,hai urca!
Urc...pe drum ma intreaba cum imi place la noul loc de munca...ii spun ca neasteptat de bine,m-am imprietenit cu lumea si totul e ok!
Ma intreaba unde stau...ii spun in Micro 14...cand ajunge aproape de pod...vad ca o ia spre drumul de Baia Mare
-dar vad ca ati inteles gresit...stau in Micro 14...
-am inteles asta...dar o plimbare cu masina crezi ca ti-ar strica?
-cum adica ,o plimbare???
-pai uite ma gandeam sa mergem pina la Calinesti,e frumos acolo ,e lacul,padurea,cabana...o sticla de vin..
-Aoleu,ce vreti sa spuneti?...m-am inrosit toata si simteam ca ametesc de furie...
-Vreau sa spun ca ne-am simti bine amindoi.....CE-I RAU IN ASTA?
-Domnule,va rog sa opriti,dar chiar acum...VREAU SA COBOR!
-dar n-ai spus tu ca o sa fii recunoscatoare?acum ce fite sunt astea?
-domnule,sa ne intelegem!eu am crezut ca recunoscator inseamna sa-ti vezi de treaba si sa-ti faci munca cum trebuie si ATAT!NICIDECUM CE-MI CERETI ACUM...
-da' ce pierzi draga?sa nu zici ca esti fata mare ca nu te cred!
-e treaba mea daca sunt sau nu...nu dau socoteala nimanui,daca nu opriti sar din masina...spun eu incercand sa deschid portiera.
Cred ca l-am speriat...a oprit aproape de Fabrica de bere...pe drumul Botizului.Am coborit...rosie ca racu'...
A doua zi nu m-am mai dus la serviciu...tributul pe care trebuia sa-l platesc naivitatii mele a fost prea mare si nu am acceptat sa-mi vand pielea unui director aventurier.
M-am dus zilele care au urmat sa-mi gasesc singura un serviciu...l-am gasit ,dar directorul imi spune:
-eu am un obicei...nu cer referinte decat direct de la fostul tau director...da-mi numarul de telefon si sun ,unde ai lucrat..?
Aoleu,imi zic eu...pai asta imi trebuie,daca il suna pe asta numai de bine n-o sa-i zica de mine...ii dau numarul...suna..eu cu sufletul la gura...
-Alo!sunt x ...director la y...ce puteti sa-mi spuneti despre O.M.?
-E o fata muncitoare,constiincioasa,responsabila si ...in continuare numai de bine...
Nu mi-a venit sa cred!jur!m-am inseninat la fata...nu  puteam spune nimic...abia am auzit cand directorul actual imi spune:
-referintele sunt bune,du-te la personal....
Ii pastrez si azi un respect acelui director,caruia in timp i-am povestit prin ce emotii am trecut atunci cand a sunat la vechiul meu loc de munca si din ce pricina...
Ei,de-ale tineretii valuri...nu port ranchiuna nici acelui director,pe care nu l-am mai intalnit niciodata,am considerat ca am platit cam scump naivitatea care am avut-o atunci considerand ca exista oameni care iti fac servicii dezinteresat.