Salva Italia!!....Salve Imola....salve cari amici miei!!!!.....Am spus asta cu o saptamana in urma,cand tocmai am ajuns in peninsula,unde trebuie sa va marturisesc ca ma simt extraordinar de bine....atat de bine incat prea putin timp imi mai ramane sa intru pe net,desi as fi avut atatea de povestit!azi insa am incercat sa ma strecor in timp sa pun citeva cuvinte pe blog pentru ca satisfactie mea este la cote maxime,in sufletul meu este un amalgam de trairi:trairi intense,sperante,asteptari care pe zi ce trece iau drumul implinirilor,"pomisorul "din sufletul meu are fructele parguite si ofera cele mai dulci momente pe care le-am simtit candva.
Am asteptat mereu ca odata,undeva,candva,intr-o anume dimensiune sa apara omul sufletului meu....omul care sa ma faca sa vad raiul fericirii,sa ma duca pe cararile pe care poate candva am mai umblat ,dar,care s-au sters in timp...care parca le uitasem,rataceam ca intr-un labirint....acum el ma tine de mana si totul este luminos si totul este atat de simplu!..desi,atat de complicat!!!ma intreb insa daca noua oamenilor ne-ar place sa fie totul prea simplu?...nu!!! categoric nu! orice lucru obtinut usor,e pastrat pe masura ,astfel incat prefer sa am doza de dificultate care poate insemna la o adica ingredientul care ma tine pe pozitie,ma face sa lupt pentru fiecare zi minunata,ma motiveaza,ma impinge de la spate..
Nu vreau sa ma intind prea mult azi,vreau doar sa va doresc impliniri si satisfactii la cote maxime!!! sa fiti iubiti si sa iubiti pe masura!....sa va bucurati de tot si toate si nimic sa nu va intunece sufletele....lasati sufletele voastre sa voiajeze acolo unde se simt bine,deschideti-va ferestrele....lumina si caldura dragostei sa va invadeze,sa va asedieze inimile!
Sunt fericita!!!!...sau cum oare cum as putea eu sa ma declar in acest moment,cand simt ca imi lipsea atat de putin si totusi atat de mult .... cat mi-a trebuit sa ajung acolo,sa realizez ca e foarte simplu sa fii fericit!!! mult mai simplu decat am crezut pana acum...m-am schimbat eu?... s-a schimbat universul meu? a aparut ceva nou in sufletul meu? chiar e greu de spus! sau poate ma tem eu de cuvinte? ma tem ca ele sa nu rupa vraja care m-a cuprins?????????
Si totusi...ahhhhh! de cate ori mi-am repetat aceste doua cuvinte"si totusi....iubirea"(vorba lui Paunescu),mi le-am spus de fiecare data cand am simtit ca parca nu am luat-o pe drumul bun,simteam parca ca ma ratacesc,ca nu e drumul meu...ca ma abat cu buna stiinta ,ca-mi fac rau cu mana mea...ca drumul ales nu-i deloc drept,lin...ca va trebui sa infrunt niste reguli,reguli impuse de societatea in care traim...si totusi,mi-am zis din nou,daca nu risc nu voi castiga....si voi risca! voi risca totul...ca la urma urmei, viata e unica! si nu traim ca broastele de Galapagos - 177 de ani...sa pot sa mai astept sa se limpezeasca apele,ma las dusa de val...ce-o fi ,o fi,ce mi-e dat se va intampla!!!!!
Tot dadeam eu peste tot cu sufletul pereche,nu stiu de ce ma obseda acest gand,ma obseda inca de cand a murit sotul meu...pentru ca atunci am incercat sa-mi explic de ce?...de ce mi se intampla mie totul...de ce el s-a dus mult prea devreme Dincolo....desi era mai tanar decat mine,putea sa ma lase pe mine intai....si in ciuda varstei ,asa cum am scris in descrierea mea la deschiderea blogului,simteam ca voi gasi odata si odata acel suflet...adica sufletul meu pereche!Citisem multe despre sufletul pereche si orice studiu citit parca imi aducea noi convingeri ca exista suflete pereche,ca exista oameni care se cauta,oameni care nu se simt impliniti decat in momentul cand se intampla fuziunea....cand se reintalnesc,pentru ca poate intr-o alta lume ei au inceput niste proiecte impreuna pe care din varii motive n-au ajuns sa le finalizeze...Obosisem de atata cautare,mi-am zis,"clar nu-l gasesc in viata asta...poate intr-o alta viata..." Si totusi!!! simteam ,simteam ca-i pe aproape,aveam asa niste presimtiri,niste presimtiri ca va aparea taman,vorba ardeleanului ,cand ma voi astepta mai putin,da!!!!azi cand scriu aceste randuri....am convingerea ca mi-am gasit perechea astrala,ca poate aici pe pamant nu ne va fi dat sa fim mult timp impreuna...dar vom ramane pe vesnicie impreuna,pentru ca : gandim la fel,simtim la fel,si sunt multe, prea multe coincidente.....:)
Tot ce pot sa spun acum e ca nu-mi doresc nimic altceva,nimic mai mult,mi-e bine,mi-e extraordinar de bine,chiar daca ne despart sute de kilometri,chiar daca intre noi sunt o multime de frontiere,NU CONTEAZA!!!!Stiu ca fiecare zi inseamna pentru mine o binecuvantare,astept telefonul lui,astept sa-i aud vocea,astept sa-l intalnesc pe YM.....astept,astept!si ce dulci sunt clipele acelea chiar daca dor, chiar daca o clipa inseamna un an in acel moment,e fantastic!
Azi m-a surprins placut,neinchipuit de placut,am fost extaziata,a sunat postasul,sau mai bine zis postasitza,ca avem o femeie pe post de curier,si ce credeti?? mi-a spus ca am un plic prin prioripost trimis....ma intrebam de unde o fi????????????si ce contine plicul? l-am analizat,era captusit cu o panza de nylon care am simtit ca protejeaza ceva delicat.....m-am uitat de unde vine....cand am vazut orasul,m-am rosit de placere...dar n-am avut rabdarea sa las postasitza sa iasa din incapere si l-am deschis in fata ei! ...l-am deschis cu o viteza uluitoare,si s-a deschis usor...fara efort prea mare....ce credeti ca era in plic????????
Nah! ca nu va spun acum... e SECRET!!!....dar va las sa ghiciti!!! cel care ghiceste are o dedicatie oferita cu mare dragoste din partea mea la radio-ul unde am emisiune mea:"Cutiuta cu iluzii "adica la:
Va imbratisez si va doresc o seara cu aripi de ingeri,asa cum este a mea ,adica minunata!!!!!
Edit later:
Pentru ca imi doresc sa dedic tuturor bloggerilor care-mi vor citi articolul o melodie,vin cu un mic indiciu, secretul e pe pagina...hahaha!!! acum suna cam asa:" manastire intr-un picior,ghici ciuperca ce-i!" :))
Eu pot sa ma declar convinsa ca el vine,el vine daca crezi in El,daca n-a murit inca copilul din tine,daca mai crezi ca fiecare zi poate sa-ti fie o zi in care pot sa apara in viata ta lucruri minunate,daca mai crezi ca oferind iubirea ta semenilor vei primi cu siguranta poate mult mai mult decat crezi...
Imi amintesc de perioada copilariei,cat ma straduiam sa fiu cuminte sa n-o supar pe mama,stiind ca el mosu' ma monitorizeaza si imi tine socoteala nazbatiile mele pe care uneori mama le penaliza...poate mai apoi,am procedat si eu la fel cu fetele mele...au crezut in magia sarbatorilor,au crezut in bucuria intalnirii cu Mos Nicolae si Mos Craciun...pana cand el a venit cu masina(dar imbracat cu mantia-i rosie si cu barba sura... ;) ) fetele au vazut de la geam asta...ceva din legenda s-a risipit,in acel moment au avut un moment de neincredere,mi-au reprosat ca le-am pacalit...a fost un moment de dificultate pentru mine pentru ca trebuia sa gasesc urgent o explicatie...ei ,bine! am dres-o cumva ...le-am explicat ca de fapt mosu',mosu' cel adevarat e tare departe...tocmai in nordul globului pamantesc,unde sunt zapezi mari,mari...si numai renii il pot aduce...si uite asa trebuie sa aiba ajutoare peste tot,in toate tarile...ca lumea-i intinsa si el a a imbatrinit deja....nu poate fi prezent peste tot,iar ajutoarele lui au lista lui,lista cu dorintele copiilor cuminti...dar daca totusi acei copii se dovedesc a fi buni cativa ani la rand...el face un efort si apare personal...:))
Nu stiu cat m-au crezut si cat nu m-au crezut,n-au mai cerut sa dezvolt ideea,s-au bucurat insa in fiecare an de prezenta lui...
Eu una mai pot sa adaug ceva....cred ca Mos Craciun este in fiecare dintre noi,ca important este cu cata jovialitate intampinam aceste zile si cata lumina exista in inimile noastre,cata iubire si cata credinta ...
Craciunita mea a fost Camelia Andrei,prietena mea din Italia,care din nou m-a surprins cu o mare bucurie...m-a sunat si mi-a spus"Olga stai pe scaun?..." ii raspund :"nu,dar pot s-o fac...uite ma asez!" si ea continua:" a sosit mosu' la tine...de azi cu surpriza dar cu adevart joi cand te va lua din partea casei tale si te va aduce in fata casei mele..."...ce era sa zic????????am ramas interzisa ca de obicei...ea continua:"ce zici...?"..."waw!!! nu pot sa cred!!!! Doamne femeie,esti minunata!! ma surprinzi de fiecare data,m-am blocat...nu mai stiu ce sa zic...."ei si discutia a mai continuat...la urma ma intreaba ce-o sa faci dupa ce inchizi discutia cu mine?....hehehehe!!! ce credeti c-am facut?...am sarit in sus de bucurie! asta am facut....si am zis: Doamne ... iti multumesc!!!!
Cat de bun esti cu mine,mereu imi scoti oameni buni in cale ,mereu imi arati ce inseamna bucuria vietii,mereu ma faci sa SIMT ca viata e minunata!!! :)
Nu pot sa nu intru azi pe blog, in aceasta frumoasa zi a noastra ,a noastra a romanilor de pretutindeni sa doresc din inima multa sanatate,sa fim mai buni si sa privim inainte cu incredere si cu credinta ,pentru ca asa drumul nostru va fi presarat cu impliniri..La multi ani romane ,oriunde ai fi!!!
Tot azi mai vreau sa va anunt ca de maine ma apuc din nou de radio,ma veti gasi de maine de la ora 18 la Radio Enigma Romania,accesand linck-ul acesta : http://radioenigmaromania.nu-ip.ro/
Maine va fi ziua in care ma voi cunoaste cu ascultatorii,pe unii ii am de la vechiul radio unde am lucrat,dar voi avea parte si de altii noi ,ca atare vreau sa stiu ce-si doresc ,ce asteptari au de la mine...cred ca urmatoarea tema a emisiunii ce va urma sa fie cred lunea viitoare va fi - iubirea imposibila!
Iubire imposibila...suna din capul locului aiurea..."si totusi...iubirea" vorba lui Paunescu se intampla,se intampla sa te indragostesti de cineva cu toate ca stii din capul locului ca nu vei ajunge la un happy end!
Iubirea e cel mai frumos dar pe care D-zeu ni l-a lasat pe pamant,dar uite,ca uneori iubirea vine asa pe nepusa masa,cand te astepti mai putin si cand n-o invoci...vine,vine si n-ai cum sa spui NU inimii...sau daca iti reprimi ce simti,subconstientul vegheaza si te ia la intrebari,te impinge de la spate ,iti da aripi prin fiecare discutie,intalnire pe care o ai cu cel/cea de care te simti atras/a...
As vrea sa va intreb daca ati cunoscut acest sentiment,daca ati simtit ca vi se deschide o usa asa dintr-o data ,o usa prin care patrunde multa lumina in sufletul tau,ai senzatia aceea de deja vu,cineva care te duce in raiul viselor tale,dar nu poti pleca mai departe,pentru ca e ca in vis,o naluca,nu poti face pasi... pentru ca va despart atatea granite ...si,,iti vine sa spui:"Doamne,nu ma parasi,nu-mi lua iubirea...!!"stii bine cat de nefericit/a erai inainte dar simti ca te nefericesti cu fiecare clipa care trece mergand mai departe..pentru ca da! este o nefericire sa te indragostesti de cineva si sa nu poti merge mai departe cu el/ea pe acelasi drum...chiar daca rezonezi perfect cu gandurile lui,cu nazuintele lui ,cu tot ce simti ca inseamna acea persoana....ii citesti gandurile,ti le citeste...iti vine sa spui cat de mult inseamna el /ea pentru tine dar nu poti face acest lucru, ti se pare ciudat sa hranesti o fantoma,cu cele mai frumoase ganduri ale tale,pentru ca ea nu poate fi numita altfel,ramane o dulce iluzie si atat. Tuturor ni se pare normala o relatie dintre un el si o ea in care el are cu ceva mai multi ani decat ea..ba chiar exista situatii in care barbatul este mult mai in varsta decat femeia...Marea majoritate insa gaseste absolut scandaloasa o relatie dintre o ea si un el in care ea are mai multi ani decat el...Voi ce parere aveti ?...Mie mi se pare doar o problema legata de mentalitati adanc inradacinate si totusi .... Ridica diferenta de varsta probleme reale, sau la mijloc sunt doar prejudecatile unei societati prea traditionaliste? Fiecare dintre noi cauta partenerul potrivit din cat mai multe puncte de vedere (afectiv, al comunicativitatii, sexual, social).
Uneori, atunci cand il intalnim, totul pare perfect, cu o exceptie: e mult mai in varsta sau mult prea tanar pentru noi...ce-i de facut?nu e vina nimanui ca timpul trece peste noi cu o viteza uimitoare,nu e de vina nimeni ca unii se nasc mai devreme si altii mai tarziu... si totusi...imaginatia noastra atinge sublima poezie a iubirii. Eu astept parerile voastre,poate unii ati trecut prin astfel de incercari,poate unii le stiti doar din auzite...pe mine si ascultatorii mei sunt sigura ca ne va interesa tot ce-mi veti scrie,iar eu voi citi la radio fiecare gand al vostru...
O intrebare care mi s-a pus azi...
Am stat si m-am gandit,asta dupa ce am dat raspunsul,care evident era categoric, nu! nu mi-am incarcat sufletul cu ura niciodata,am considerat ca acest sentiment imi dauneaza mie nu si celui care poate mi-a facut( cu sau fara voia lui) un rau,de ce as victimiza lasand ura sa se insinueze in sufletul meu,doar pentru ca poate la un moment dat n-am mai impartasit aceleasi sentimente?de ce sa acumulez suferinta?...n-a fost sa fie si poate ca e mai bine asa...se spune ca ura e o adevarata autoflagelare,poate nu intamplator zicala: sa te fereasca D-zeu de ura pornita din dragoste....dar,nu e cazul meu,n-as putea sa minimalizez acel sentiment maret care m-a insufletit vis-a-vis de acel barbat reducandu-l la cel mai josnic sentiment adica la ura....
Poate doar m-as pierde in regretul ca n-am putut estima valoarea reala a sentimentelor,poate uneori sunt tentata sa iau de buna pasiunea pe care un barbat o face pentru mine si ma las dusa de val,indragosteala o iau drept iubire si aici gresesc...si atunci ce vina i-as putea arunca lui daca eu n-am fost destul de vigilenta?
Un singur lucru imi reprosez,ca poate cred prea usor in vorbe...ca la o adica vorbele raman doar niste cuvinte fara acoperire,unii le spun asa ,sa -ti aduca un zambet pe fata, cuvintele de iubire isi pierd greutatea daca sunt spuse atat de usor,ajungi sa nu mai crezi nici tu cel care faci declaratii in ele...darmite cea in cauza...
Nu toate iubirile tin o vesnicie,unele se sting la fel de repede cum s-au aprins,daca sentimentul s-a atenuat,fie din partea ta sau a lui,zic ca nu merita sa pastreze niciunul dintre cei doi resentimente,dimpotriva,sa aseze in cufarul sufletului(in cutiuta cu iluzii,cum imi place mie sa spun...)tot ce-a fost frumos si ... du-te mai departe,acceptarea este primul pas spre fericire.
In concluzie,mi-am propus sa cred mai putin in vorbe ,e adevarat ca si cuvintele au rolul lor in iubire,dar,voi aprecia faptele pentru ca dragostea se face nu din vorbe ci cu fapte!
...Viata este ca o ploaie de sentimente ...niciodata nu poti stii care picatura iti va stinge sufletul...unele sunt mai reci ,altele mai calde,despre o picatura sau poate un ropot de ploaie rece am sa povestesc azi,s-a intamplat unei bune prietene aceasta poveste care din pacate nu a avut un happy end...i-a faramitat sufletul,acum incerc sa-i alin durerea,mi-am epuizat resursele si se pare ca tot nu am reusit pe deplin s-o fac sa uite...dar poate ca numai bunul D-zeu o va ajuta,sau, poate ca si voi dragii mei cu sfaturile pe care i le veti da...pentru ca ea ma citeste si veti fi cititi...:)
Povestea lor a debutat acum trei ani intr-o zi de primavara...ah!! primavara asta cum sporeste sentimentele cum te face sa simti ca plutesti...da! nu exagerez,pentru aceasta femeie care fusese vaduva cativa ani buni,intalnirea cu acest barbat a fost ca un dar divin,era asa cum si-a dorit,chiar si micile defecte pe care le avea nu i se pareau defecte,le ignora,ba mai mult i se pareau chiar calitati...si am s-o citez,spunea la un moment dat cam asa: "iubirea este frumoasa ,iubirea adevarata, mare, neconditionata, e taina tuturor fericirilor pamantesti şi ceresti" ....da!asa e ...iubirea e minunata daca e si impartasita,a fost ce-i drept pana la un moment dat...cand acest ipochimen s-a indragostit de o alta femeie( pe care a cunoscut-o tot pe internet...)si a inceput sa duca o viata ( virtuala) duplicitara,adica....aceleasi texte,aceleasi ganduri,parca trase la indigo...nu s-a multumit cu atat,a vrut sa cunoasca si in realitate acea persoana...dar! intalnind-o a avut un moment de sinceritate(macar o data pot fi si barbatii sinceri,nu-i asa?)i-a marturisit ca e insurat,dar ca sotia lui e grav bolnava,s-au luat de sanatosi,deci nu i se parea corect s-o abandoneze acum cand D-zeu i-a trimis o grea incercare,ca atare,trebuie sa va spun ca face aceasta marturisire dupa ce se angrenase din plin in aceasta relatie ,ce sa mai zica biata femeie?...se consoleaza cu gandul ca nimic nu e intamplator in viata si poate ca D-zeu asa a vrut, sa-l cunoasca si sa-i aduca bucurie doar asa,temporar,il uita...desi nu-i chiar usor sa treci peste asa ceva. Intamplarea face ca cea de a doua femeie s-o cunoasca tot prin intermediul internetului pe prima iubita(daca pot sa spun asa...pentru ca eu cred ca au fost nenumarate iubitele ipochimenului,n-o fi fost chiar prima...)din vorba in vorba afla ca in perioada in care i se facea curte asidua,cu cele mai alese vorbe de iubire,acest barbat insurat (aici trebuie sa va spun ca "prima" nu stia de acest statut al individului,ea stia ca e divortat(o stia de altfel pe prima lui sotie,el fiind casatorit acum a doua oara) ...,lucru pe care il afla abia acum,ramane interzisa,fara cuvinte....cum adica?" insurat si alaturi de mine trei ani de zile? trei ani in care ne-am dus impreuna in concedii? ..."al naibii poveste, scenariu de film ,nu alta! Ca sa vezi cat de "magic" este acest net! cum poti fabrica aici povesti de povesti...cum poti sa traiesti la cote maxime acest maret sentiment si cum poti sa cazi de sus,din zborul tau...cum poate sa-ti mutileze inima,sufletul,cum te lasa marcat pe viata... :( cum pot oare unii sa terfeleasca acest sentiment,acest minunat sentiment pe care D-zeu ni l-a lasat noua pamintenilor ca zestre? As vrea sa pot sa-i alung tristetea acestei prietene,as vrea sa pot s-o fac sa uite mai repede nefericirea care o incearca acum,e departe de tara,nu este langa mine,cuvintele pot ajuta ce-i drept,pot linisti ,poate ca, cu intelepciunea noastra o vom ajuta sa uite,sa uite ca a fost tradata,umilita,dezamagita de catre acest barbat careia vorba ei"i-am dat tot ce -am avut mai bun ..." Astept parerile voastre,poate ele vor avea darul s-o linisteasca,sa-i oblojeasca ranile inimii... Un weekend plin de bucurie,un weekend incarcat de frumusetea acestei toamne pastelate,cald si implinitor!
Au venit ploile,s-au dus zilele superbe de toamna tarzie,toamna care a inspirat sute de bloggeri,au scris atat de frumos despre ea,ca zau asa,ti-era mai mare placerea sa-i citesti,mai ales ca plutea si un iz de iubire,de indragosteala in fiecare dintre ele,doar ici si colo mai citeam cite-un pic de tristete...mda!cum e la mine?e cam amestecat...dar ma tin pe linia de plutire!
Un telefon cu vorbe calde imi condimenteaza ziua,nu-i mult!!!... si , hai sa zic ca nici putin...dar ,nemultumitului i se ia darul... apoi, am invatat sa cred ca si cele neplacute trebuiesc luate tot ca pe un dar de sus,ne fac mai puternici si ne ajuta!hehehe...mai ca as zice ca ma lipsesc de ele,dar,nu-i dupa noi,e dupa El!
M-am potolit si eu cu drumurile,stau pe acasa ,mi-e cam peste mana la drept vorbind,ca prea ma invatasem cu ele,abia ma intorceam de undeva si iar se ivea o ocazie de plecat si nu stateam, pe ganduri! calatoriile sunt placerea mea,anul acesta a fost un an "bunut",mi-am exersat placerea dupa placul inimii!Anul trecut am fost plecata mai mult peste hotare,anul acesta am stat mai subtire cu banii si ca atare m-am limitat mai mult la calatoriile prin tara ,dar ,nu regret! am revazut locuri dragi,locuri care au primit o alta haina,nu le vazusem de 20-30 de ani! deci,chiar merita sa le revad!am ajuns sa cred ca aceste calatorii au devenit un drog pentru mine,cu cat vezi mai multe locuri cu atat iti doresti mai mult si mai mult!Cel mai mult imi place sa calatoresc cu avionul,e atat de placut sentimentul de zbor,sa zbori deasupra lumii ,chiar daca doar pentru cateva ore...apoi imi plac si calatoriile cu trenul,cunosti diferiti oameni,oamenii isi descarca naduful ,povestesc tot ce-i apasa,sau ce-i bucura!povestile unora te impresioneaza,incerci sa-i ajuti....ca asa mi se pare omeneste,apropos de asta ...in Ramnicu-Valcea,am intalnit in gara doua femei amarate,venisera in urma unui anunt in ziar pentru lucru,dar...cel care daduse anuntul isi gasise intre timp alte persoane ne luand in considerare telefonul lor,nu aveau nici macar banii necesari sa se intoarca acasa,stateau si se tanguiau.. ca deh!!era spre seara si nu aveau unde innopta dar nici bani de tren...le-am ajutat ,le-am cumparat bilet de tren,nu trebuie sa va spun cat de multumite au fost!de la chioscul din gara le-am cumparat ceva de mancare, le-am readus zambetul pe buze,nu stiau cum sa-mi multumeasca...si unde pui ca nu mi-au cerut,am tras doar cu urechea la ce vorbeau ele...ma gandesc acum cat de putin trebuie sa faci ca sa aduci zambetul pe chipul cuiva!
Zilele astea m-a intristat si moartea poetului A.Paunescu,generatia mea l-a iubit,imi amintesc ca ii cumparam pe sub mana volumele,trebuia sa ai cunostinte la librarii ca sa poti pune mana pe ce scria el...si apoi sa nu uitam cati tineri au ajuns celebri datorita cenaclului,imi amintesc cand a venit la Satu Mare,a fost bataie la bilete,era innebunita lumea,era un strigat ,un strigat de libertate intr-o tara in care nu prea puteai vorbi cu voce tare...acum multe voci il condamna,nu mi se pare corect!cica poet de curte..pai,chiar daca ar fi fost asa...sa nu uitam vorba ceea:"fa-te prieten cu dracu'..pana treci lacu'"...,puteam noi sa ne bucuram de cenaclu daca el isi "retragea ambasadele"?...l-ar fi inchis securitatea ca pe alti poeti cu" gura mare" si apoi,pentru cei care citeau printre randuri era de inteles ca nu agrea familia ceausista....pacat ca s-a stins atat de repede,sa-l ierte D-zeu si sa-l odihneasca-n pace!...astazi ascultam la Kanal D, la stiri ca inca n-a ajuns bine in pamant si familia isi revendica drepturile asupra averii...off! ce face banul asta din om!!!
Dar,hai sa ne pastram optimismul! sa aveti o saptamana plina de bucurii si zambete si sa auzim numai de bine!
Hmmm!!! am ajuns din nou la concluzia ca sufletul meu este mereu tanar si ferice,de ce spun asta? pentru ca atunci cand mi se pare ca nimic nu ma mai poate surprinde,apare ceva... asa,din senin si-mi coloreaza viata...nah!!!stiu,stiu! o sa ziceti:
-iar bati campii Tasha!
Mda,ei uite ca nu bat campii,spun ce simt...si simt din nou ca viata merita traita ,ca pot sa visez,sa visez cu ochii deschisi,si cat de putin imi trebuie mie ca sa pot face asta....al naibii de putin! O privire calda,o vorba care sa-mi incante auzul si gata,sunt ca noua...si poate chiar sunt!o prietena mi-a spus mai daunazi:"mi se pare ca ai intinerit cu cel putin 10 ani"...deh! daca mai crezi in minuni ....daca esti o visatoare ca si mine,cum sa nu ti se intample ce-ti doresti? si de fapt ce-mi doresc?...imi doresc sa fiu iubita,e mult?e putin?...nu stiu...??ce stiu acum e ca e bine,e bine sa te sune cineva in fiecare zi sa-ti spuna ca ii este dor de tine,ca insemni mult pentru acea persoana,ca esti in gandul lui mereu...si uite asa potentialele depresii de toamna au secatuit,decorul cenusiu al toamnei poate primi culori de roze in suflet si ajung la vorba unei prietene virtuale care spunea ca: “Niciodata femeile nu sunt mai puternice decat dupa ce au fost infrante”... Usile sufletului meu chiar daca nu s-au deschis,am gasit o rezolvare...am deschis ferestre! Le las deschise... Si ce daca e frig? Sunt calita si pot suporta! Azi vreau sa spun cum spune Andra...
Am devenit tare umblareata de la o vreme,nu ma satur de drumuri si unde pui ca abia m-am intors dar se pare ca in curand voi pleca departe,departe....nu vreau insa sa dezvalui destinatia pana nu am biletul de avion ,pana nu stiu sigur data...dar pana atunci hai sa va povestesc cum a fost la Sangeorz-Bai.
Asa cum v-am spus am plecat cu inca trei prietene,mai precis cu doua vecine din Satu Mare si o prietena,dar tot vecina din Negresti-Oas...am plecat cu masina,ne-a dus fiica-mea cea mica incolo,am prins un timp extraordinar de bun,o singura zi ploioasa in rest zile de toamna superbe...nu mi-a venit sa cred ca pot iesi la plimbare doar cu hanoracul pe mine.
Sangeorz-ul nu este un oras mare,este amplasat in partea de sud a Muntilor Rodnei,mai precis la 50 de km de Municipiul Bistrita,statutul de statiune balneara se pare ca l-a dobandit la inceputurile secolului XVII,imi povestea cineva ca s-ar fi descoperit pe vremea ceausista si izvoare termale,dar localnicii speriati ca statul le va lua la pret de nimic terenurile,au incercat sa ascunda cat mai bine acest lucru...
Am fost cazata la hotelul Hebe,proprietate privata,candva arata foarte bine,asa cum va povestisem in articolul trecut fusesem aici in urma cu multi ani si era cel mai bun la acea vreme,acum insa a ramas la ** stele,dar nu asta a contat...pe mine ma fascineaza muntele,am avut ca atare parte de un loc mirific,e superb sa te trezesti dimineata si sa privesti de la fereastra dealurile in bogatia culorilor toamnei,nu ma saturam,pur si simplu!!!! am avut si norocul sa primesc o camera orientata spre munte....astfel incat m-am declarat multumita din primul moment.
In fata hotelului exista un parc frumos care in urma unei tabere organizata in vara cu artisti plastici cunoscuti a primit o nota prieteneasca,labirintul meselor te imbie parca sa te opresti o clipa sa admiri perisajul si ce poate fi mai frumos decat sa privesti cum adie vantul si mai trimite cate-o frunza ruginie in poala ta?
N-am rezistat sa nu ma urc putin pe munte,era atat de atragator peisajul ca nu aveai cum sa nu o iei la drum...si evident ca am privit de sus totul, nu puteam sa raman indiferenta ,imi scoteam aparatul foto la fiecare suta de metri ,as fi vrut sa imortalizez totul...
De la Cormaia ne-am indreptat spre Rodna,am vrut sa vedem vechea cetate,ce-a mai ramas din ea,vestigiile,si imi spuneam in sinea mea ca noi romanii am stiut foarte bine de-a lungul timpului sa ne aparam fiecare bucatica de pamant,am stiut sa pretuim pamantul stramosesc,nimeni nu l-a calcat fara voia noastra,iar daca l-a calcat ,nu pentru multa vreme...acum ma intreb retoric,de ce nu-l mai vrem?de ce plecam in alte zari????????
M-am rugat Celui de sus sa ne fie bine,sa ajungem sa ne bucuram cu totii de mai mult bine, nu numai o parte dintre noi ,sa fie bunastare,ma ingrozesc stirile de la TV,oamnii sunt disperati,raman din cauza disponibilizarilor fara casa,nu mai reusesc sa-si plateasca ratele la banci...traiesc de pe o zi pe alta...Doamne ce vremuri am ajuns!
Atat a mai ramas din Cetatea Rodnei...secolele au macinat-o...
Am facut si o poza de grup cu cei care am fost in aceasta frumoasa excursie ,soferul cred ca a fost cadru didactic pentru ca explicatiile pe care le-am primit au fost ca venite din partea unui ghid foarte bine documentat.Se vede ca resursele ,bogatiile ascunse de acesti munti,(sa nu uitam ca aici au existat de-a lungul anilor mine de aur si argint)resursele minerale,au facut ca aici sa existe o comunitate viguroasa cu o viata economica prospera.
Biserica veche avea un iconostas extraordinar,cadrul din lemn s-a pastrat atat de bine incat pur si simplu am ramas impresionata ,pacat ca eu nu am fost atat de priceputa sa surprind bine totul...se pare ca biserica romano-catolica este datata din 1136 ridicata sub indemnul calugarilor misionari.
Am trecut si prin comuna Maieru,(din pacate nu ne-am oprit)locul in care a copilarit Rebreanu si parca il vedeam cu ochii mintii pe Ion a Glanetasului....E greu sa te desprinzi de aceste locuri,dar drumetului ii sta bine cu drumul astfel incat in fiecare zi am incercat sa furam cu ochii tot ce natura din acele parti ne oferea...ascensiunile pe munte cred ca sunt cele mai ravnite dorinte ale celor care poposesc pe aici.E foarte greu sa va prezint zona in cateva cuvinte si ma gandesc ca va rapesc prea mult timp,ca atare,n-am s-o fac,dar am sa va invit sa vizitati locurile,va spun cu toata sinceritatea - MERITA!!!!
Ma gandesc deja ca la anul sa le revad,abia astept!!!
"Hai ca poti! Si nu ma mai face sa trec zilnic pe la tine pe aici , sa ma usture ochii de atata rosu si sa nu gasesc nimic de citit , da?"...asa ma "incuraja" una dintre prietenele mele virtuale intr-un comentariu la articolul trecut....mai ,sa fie! am, stat si m-am gandit,are dreptate fata asta,ca daca vrei poti orice....
Anamaria,uite,promit sa nu-ti mai creez suferinta,am hotarit sa plec intr-o statiune cu doua vecine de-ale mele,maine ma duc sa iau biletul,se pare ca e de pe data de 7 octombrie,si e la Sangeorz -Bai,aproape de mine,tot in nord,desi o buna amica virtuala ma invitase la ea la sud,are o pensiune turistica ,ma gandisem sa ma duc,dar a aparut ideea cu aceasta statiune,m-au lamurit fetele din vecini sa le insotesc si am apucat sa le promit,deci...daca am zis ,am zis,vorba unui fost coleg...promisiunea data e datorie curata.
Imi place muntele si am mai fost in urma cu cativa ani acolo,insotita de sotul meu meu,evident!se organizau multe excursii cu autocarul de catre colegi sotului meu,nu lipseam de la niciuna, e placut sa mergi in grup,curata destindere!am glumit,am dansat,am urcat pe munte,ah!dar ce placut era!E adevarat ca mai apareau mici incidente,deh!!! se putea altfel?
Si pentru ca uite,acum Anamaria m-a pus pe roate cu apostrofa,imi amintesc de o seara la Sangeorz -Bai,dupa ce se termina dansul la restaurant,ne adunam cativa in camera si continuam acolo,era tineri si nelinistiti,ce sa va mai zic?...eu aveam barbat frumos,plin de viata , cu alte cuvinte era sarea si piperul petrecerilor,toti il ravneau pentru felul in care stia sa destinda atmosfera...ei,dar sa va povestesc intamplarea mea..
In grupul nostru era si o colega de-a lui ,o politista,care tare il mai sorbea din ochi,nici una nici alta,la un moment dat pana sa nu apuce sa ma ia la dans sotul meu,taman cand era un blues,hai ca imi amintesc si ce muzica era..."Can't help falling in love ",IMI PLACEA TARE MULT!!!! L-am adorat pe Elvis! cand a murit, l-am jelit ,am plans, ca dupa un iubit....:)
Elvis Presley - Can't help falling in love Asculta mai multe audio diverse
Asa,cum va spuneam nici una nici alta,tipa zice la un moment dat indreptandu-se hotarata spre sotul meu:"hai,la dans! dansam destul in familie,hai sa schimbam partenerii..."
N-aveam nimic impotriva daca ideea venea din partea lui,dar pentru ca ea l-a luat de mana si el a fost prea simtit sa refuze invitatia,desi stia ca imi place mult melodia ,ce credeti ca am facut?m-am ridicat de pe scaun si m-am dus in camera la mine...asta a cam dat peste cap tot cheful prietenilor,a venit sotul meu dupa mine,sa ma implore sa revin in camera ca el mai avea chef de glumit cu ceilalti,eu ,nu si nu!!! ...apoi au venit pe rand si ceilalti,m-au rugat,m-au implorat,am ramas neinduplecata,pana cand...a venit un fost coleg de-al sotului meu,fost comandant de politie la judet,a murit si el,in urma cu cativa ani ,la fel de tanar ca si sotul meu...D-zeu sa-i ierte...si ce credeti ca mi-a zis?
Hehehe!!!!o sa radeti,dar a fost cel mai convingator ,printr-o fraza haioasa dar in acelasi timp cam dura...mi-a zis asa:
-nu vii?ok! atunci sa ne pupi undeva pe toti!
..........
Vai!!...cand am auzit asta...pfai!!!rapid,m-am ridicat,mi-am revizuit fata,ca eu chiar suferisem,nu gluma!plinsesem de furie...desi ceilalti au zis ca din gelozie,na!!!o fi fost si putina gelozie,dar ...canta Elvis si era o melodie de dragoste atat de duioasa incat....
Apar in camera,toti aplauda...insista toti sa le spun ce mi-a spus Andrei,de m-a convins...?? ei! puteam eu sa le spun???????nu! ca s-ar fi amuzat si mai mult...(le-am spus doar pe autocar la intoarcerea spre casa)...mda,ma uit in jur,iubitul meu sot nicaieri...aoleu,imi zic...unde s-o fi dus?????
Intreb,unde este? ...incep toti sa rada...eu ma simt aiurea...ii intreb:
-de ce radeti?ce-am spus ca va amuzati copios?
Unul dintre prieteni imi arata dulapul,iubitul meu sot se urcase sus pe dulap,si statea turceste cu mainile incrucisate si numa' ce-l aud zicand:
-iubito,aici nu ma atinge nimeni!!!!! :D
Am ras cu lacrimi toti...am uitat de incident,dar nici astfel de provocari din partea colegei lui nu s-au mai repetat,a stat cuminte,a dansat in grup dar...fara sa intreaca masura.
Ei,de-ale tineretii valuri,amintiri placute sau neplacute , dar ,care s-au terminat cu bine...astfel incat Sangeorz-ul o sa-mi aduca zambetul pe buze,o sa-mi amintesc de tot ce a fost frumos!
O sa fac si poze,evident,cum altfel?o sa fiti cu mine ,voi lua laptop-ul cu mine...sau mai bine nu???? ce ziceti?
Se spune ca e bine sa pui zavorul la toate usile din trecut,usi pe care cu greu le poti inchide,adevarat!dar,ca viata sa mearga mai departe asa cum ti-ai dori,trebuie sa gasesti resurse in tine,sa te lupti,sa uiti,sa -ti blochezi totul,dar,tot eu ma intorc si zic,ce te faci atunci cand chiar daca le trantesti,ele se deschid?e greu sa te lupti cu "usile " sufletului tau...e foarte greu... :( poate ca doar atunci cand le vine vremea,atunci se inchid singure...off!!! o veni vremea aceea candva?????? nu prea cred...cred ca doar ma amagesc,e dulce amagirea,dar am de ales?
De o vreme,ma complac in melancolia aducerilor aminte,o fac cu buna stiinta,credeti-ma!...imi fac eu mie rau,masochism curat!nu reusesc sa-mi eliberez sufletul din imbratisarea rece a tristetii,ma tine strans in gheara ei,uneori simt ca ma apasa prea tare ,parca vrea sa-mi ia rasuflarea si parca orice protest al meu e de prisos,unde-o fi speranta,de ce m-a parasit?...s-a plictisit? n-am fost o companie placuta?a plecat si ea...pfai! si aveam atata nevoie de ea! cred ca si-a dat seama ca mi-am hranit sufletul cu ea prea multa vreme si convinsa ca si-a facut datoria a zis:
-gata,Olga!pana aici am mers impreuna,drumurile noastre se despart!
Si-am ramas singura....sau poate in bratele nedreptatii vietii,dar nu-i un capat de lume,lumea nu se opreste in loc,vor mai veni poate si vremuri bune...
...le invoc,
...le astept,
...le doresc,
chiar daca....usa vietii mele e cam intepenita acum.
Azi m-a cuprins dorul de scris,asta dupa ce am trecut printr-o perioada cand pur si simplu n-am putut sa mai "crosetez "ganduri,aveam o invalmaseala in minte si am preferat sa tac,cred ca-mi dati dreptate,nu-i asa?la ce v-ar fi folosit brambureala gandurilor mele?...trecem printr-o perioada urata ,macar atunci cand deschidem calculatorul sa gasim lucruri placute,daca se poate ,evident...
Dar,poate ca toti avem o perioada cand nu reusim sa ne controlam gandurile,cand ele o iau razna,cand gandurile nu mai polarizeaza in jurul ideilor care te preocupa,o lene mentala sau cum s-o numesc?in fine,nimic grav,dar care poate vine asa in mod benefic ca sa lase neuronii liberi,sa zburde...si daca asa am simtit asa am facut!am incercat sa ma detasez de tot...nici pe YM n-am mai intrat decat pret de cateva minute,am gasit insa offline-uri,lumea se intreba de ce nu mai apar,ba mai mult o prietena din Bucuresti mi-a scris:"Regret!se vede treaba ca-ti sunt indiferenta,nu ma mai abordezi deloc...nici eu n-o sa te mai deranjez,astept sa ma cauti tu..."pai,eu nu simteam niciun deranj,ca doar daca stau pe YM inseamna ca am chef de vorba,am chef sa-mi salut amicii sa mai stiu ce fac....sa mai schimb pareri,dar daca creierasul meu voia sa se odihneasca ,puteam eu sa fac altfel?nici vorba! si ce credeti ca faceam? timpul liber mi-l petreceam pe facebook,la ferma...hehehe! am ajuns la nivelul 48!acolo fac ce-mi place,cumpar,vand,cultiv,ingrijesc animalute si uite asa ma simt fericita macar in virtual daca in realitate nu am prea mari motive sa fiu,dar, sa nu-l supar pe D-zeu,ma bucur ca sunt sanatoasa,ca ma trezesc vesela in fiecare dimineata,fara apasari prea mari...nu mai scriu nici pe forumurile unde intram aproape zilnic,dar mi-e bine asa,chiar mi-e bine! :)
N-am mai intrat nici pe blogurile voastre dragii mei,deh! sa ma scuzati ca am avut o astfel de atitudine,mare cucoana lenea asta ..azi insa mi-am adus aminte de ce spunea O.Paler"gandurile sunt umbra cuvintelor"asa ca m-am pus pe treaba ,le-am dat curs...
E toamna iar si cred ca asta ma arunca in starea asta si ma simt ca intr-o rapsodie "toparceneasca"daca -mi pot permite sa spun asa ,in minte insa am versurile lui Nichita:
"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.."
Huuuuhhh!!! am si eu dorurile mele ca orice om ...mi-e dor...mi-e dor de sotul meu,D-zeu sa-l ierte!e un dor care nu poate fi atins,e ceva asa care daca ar avea glas ar avea inflexiuni ciudate....poate n-ar suna armonios,nici n-ar avea cum,e un dor dureros....
Ma opresc,poate maine gandurile vor avea o haina mai vesela,acum v-as intrista si pe voi daca as continua...astfel incat va salut ,va imbratisez si va doresc o saptamana implinitoare!sa auzim numai de bine!va las insa in compania lui Nicu Alifantis...
Sincer??? mi-ai furat un zambet draga Elena din Vrancea...m-a amuzat intrebarea ta...crede-ma!si cu mare sinceritate iti trimit un gand bun,un gand de prietenie,ma bucur ca-mi simti lipsa,te pup si te imbratisez....dar va pup si pe voi cei care imi treceti pragul si ma cititi...
Da.....am devenit umblareata,asa cum va spuneam si in blogurile trecute,fructific fiecare invitatie care mi se pare de bun augur si ii dau curs!sunt pensionara si timp am berechet!
Ca nu ma multumeste pe deplin fiecare drum,eee!! si asta e adevarat! dar...nemultumitului i se ia darul,asa ca hai,sa nu ma pling!
De data asta am fost la Brasov,imi place Brasovul,am multe amintiri placute,ma opream de fiecare data cand mergeam cu sotul meu si cu fetele la mare,dormeam aici,ne placea orasul si ma fascina arhitectura,sunt innebunita dupa orasele vechi,Biserica Neagra pentru mine este o adevarata capodopera,n-a existat nicio trecere prin acest oras ca sa n-o revad...fusesem aici si in tinerete la un curs,nimerisem in camera de hotel cu o inginera cu care in fiecare dupa-masa mergeam la biserica,existau pe atunci acele concerte la orga,ah!!! au fost marele meu castig!n-am sa le uit niciodata! acea muzica laica ma incarca cu energie pozitiva ,ma simteam dupa un astfel de concert total diferita! eram o alta Olga....
Am revizitat-o si de data asta...se putea altfel??apoi am stat vreme buna in Piata Sfatului ,porumbeii aveau de data asta hrana la discretie...m-a intristat insa un lucru,un copil a prins un porumbel si nu i-a mai dat drumul...era un porumbel alb,se zbatea in bratele pustiului cerand libertatea,dar copilul a plecat acasa cu el...ma intreb care o fi fost mobilul furtului??a ajuns in oala lui maica-sa????am ajuns in asa hal?Doamne! nu pot sa va spun cat m-a intristat gandul!Daca as fi stiut ca nu-l elibereaza,i-as fi dat bani de un pui....
Acest lucru si inca cateva momente in care am realizat ca nimic nu e ce pare a fi...adica m-am convins a nu stiu cata oara ca in lumea virtuala toti vor sa para ceea ce nu sunt si nu vor fi in realitate niciodata!N-am sa dezvolt subiectul ca n-are sens!Vreau doar sa spun ca o fiinta care pe net mi s-a parut angelica,cu o gandire apropiata de a mea,in realitate s-a dovedit a fi jalnica....asta pentru ca nu suport minciuna,orice ,spune-mi ce vrei,dar nu ma minti! :(
In fine! una peste alta vizita mea la Brasov s-a incheiat cu bine,am avut parte de doua zile insorite in care doar cativa nori bucalati se plimbau alene pe cer,am intalnit o prietena care mi-a facut sfarsitul vizitei placut,o fata deosebita pentru care am tot respectul,daca ma citeste ii multumesc si pe aceasta cale...
Edit later:
Offf! si daca cineva din Brasov ma citeste si reuseste sa revada porumbelul alb pe care l-am fotografiat(era singurul alb dintre toti cei care se gaseau in Piata Sfatului,sa-mi scrie...m-as bucura sa stiu ca acel pusti l-a adus inapoi...:( )
Citeam azi pe blogul Monei despre boala marionetelor...am stat si m-am gandit... are mare dreptate,noi de altfel suntem niste papusi in mana destinului,El,papusarul sef ne"joaca "cum meritam sau poate cum ne este dat fiecaruia ,de papusarii de pe pamant ce sa mai zic?sunt si aici o multime,jucam si aici cum ni se canta,avem de ales?Nu!!! daca stai sa alegi ramai pe dinafara si e al naibii de greu!Ar fi bine sa dai pe dinafara,adica sa erupa raul pe care il simti si care te apasa,dar eruptiile lasa urme,se vindeca greu...
Aseara vorbeam cu un amic pe YM,era total nemultumit de tot ce se intampla in tara,am stat doua ore sa vorbim doar despre politica,nu ma gusta subiectul si mi-e cam peste mana sa abordez astfel de teme,chiar pot sa spun ca ma depasesc si nu ma antrenez in asa ceva,aseara insa nolens-volens mi-am dat cu parerea,o fi si asta o forma de terapie,te descarci oarecum punand pe tapet tot ce doare..tot ce ne doare pe majoritatea dintre noi,din pacate cam la stadiul acesta de nemultumire ramanem ,pana la revolta mai exista mult si ma intreb daca ea ar rezolva problema?
Lumea il acuza pe Basescu,nu mi-e drag nici mie,nu l-am votat! nici gand! dar...adevaratii papusari sunt cei de langa el,ei trag sforile,el priveste doar nepasator spectacolul,spectacolul vietii de pe pamantul romanesc,ma intreb retoric,nu era mai bine sa ramana pe mare?leganat de valuri ducea o viata ca-n povesti!...si poate povestea noastra era alta,una mai vesela...
Ei, dar,o sa ma intrebi"ce te-a apucat Olga?...ce-i cu nemultumirile astea?"...o sa raspund ca si iepurasul din bancul acela bine stiut :"curat pusca si vorbesc prostii..."
Dar hai sa va las un clip ...cu Sava Negrean Brudascu....si vorba ei:
Doamne ocroteste-i pe romani!
Si inca ceva...cred ca generatia fetitei din poza,( este nepotica unei prietene) ne salveaza,ce ziceti?
Ziua de poezie a ramas miercuri,uneori insa mai uit,mai uit ca-i miercuri,aveam insa o cititoare care ma atentiona de fiecare data:"vezi Tasha ca azi e miercuri...unde e poezia?"
Daaaa,azi am gasit o poezie draga mie...o impartasesc cu voi...cum altfel pentru ca simt uneori ca si viata mea e ca o poezie,o intind cat pot ca sa nu ajung devreme la sfarsit...uneori e plina de armonie,alteori e ca o poezie fara rima,suna aiurea,dar poate prea intelept cu sensuri intortocheate si nu reusesc eu suficient de bine sa-i dezleg talcul,atunci incerc s-o iau asa cum vine,sa traiesc fiecare clipa ca si cum ar fi ultima,sa ma bucur ca D-zeu ma tine sanatoasa ,ca-mi mai trimite uneori cate un imbold,asa ca sa stiu ca nimic nu tine o vesnicie,ca toate au un sfarsit mai devreme sau mai tarziu.Cu vise ,dragoste si sperante de fiecare data trecem peste obstacole,ne bucuram ca iesim invingatori sau chiar daca nu invingatori ,macar nu abandonam drumul spunind:"-prea dificil pentru mine!!!!" Viata e plina de mister si tocmai aici e farmecul ei,hai sa ne bucuram ,hai sa luam de la ea tot ce-i mai frumos si mai bun!
Dupa 8 zile de plimbare cu masina prin tara,iata-ma din nou acasa...:)
Trebuie sa marturisesc ca am prins cele mai cumplite zile de canicula,aer irespirabil -36 grade la umbra,n-a fost chiar vesel,dar pentru ca de fiecare data cand imi intalnesc vechii prieteni ma incarc pozitiv,am suportat cu stoicism caldura..noroc ca avea Carmen(prietena mea de la Craiova,cu care am fost la acel reality show la Kanal D) aer conditionat si-l mai porneam din cand in cand,altfel cred ca in zona aceea de campie unde are casa ar fi fost chin adevarat ,la mine e diferit,am copaci in curte,nuc,mar ,visini,care dau o umbra deasa si te mai racoresti cat de cat...
Asa...!sa va mai spun ca mi-a fost dor de blog,de prietenii din blogosfera ar fi inutil,deoarece sunt convinsa ca stiti asta,v-am convins de-a lungul timpului ca asa este...dar ,deh! in concediu ma mai desprind de laptop si incerc sa-mi ocup timpul cu alte activitati,plimbari,vizite pe la muzee,plimbari prin oras si de ce nu putin shopping ca parca in alte orase te apuca curiozitatea sa vezi ce gasesti prin magazine,cu mana goala nu iesi ca parca iti spui:"pai,nu raman cu nicio amintire din acest oras?....ia sa vad cu ce ma aleg..." si uite asa vezi cum bagajul creste vazand cu ochii...
Dar sa va povestesc cum a fost drumul...am luat-o pe Valea Oltului,mie imi place mult desi stiti bine ca abia m-am intors de o luna de acolo...ei,dar de data asta am fost insotita de fetele mele care erau in concediu...in Sibiu am oprit doar la KFC sa mancam pentru ca am zis ca ne oprim in oras doar la intoarcere sperand ca vom prinde o zi mai racoroasa...dar,pentru ca am ajuns dupa masa la manastirea Cozia,am oprit sa ne mai spalam putin pacatele,ca deh! cu voia sau fara voia noastra avem destule,har Domnului...!!!...am facut citeva poze,am baut ceva racoritor si ne-am dus mai departe...
In jurul Dragasani-ului au aparut la fiecare poarta tarani cu legume,extrem de ieftine,ma si miram cum le pot da asa lesne,n-am rezistat sa nu cumpar cate ceva,evident i-am si certat pe tarani de ce le dau pe gratis,sa vinzi vinete cu 0,5 roni kg. e chiar bataie de joc pentru munca lor,dar criza asta se pare ca i-a facut sa scada asa tare pretul...am cumparat si rosii si struguri ,parca la struguri erau preturi mai bune pentru ei,5 roni...asa mai merge,dar aratau ca desenati,meritau toti banii,parol!
Ei !!si tot zgaiindu-ma ba ici ba colo...s-a inserat...am ajuns cu noaptea in Craiova,cam pe la 22,Carmen ma suna intr-una:"unde esti ,fata?"..."hai,ca nu m-am pierdut..."ii raspundeam eu,doar ca mai cascam si noi ochii ba ici ba colo... :)
Craiova e minunata,parcurile de acolo sunt superbe! am fost in amandoua si in Parcul Tineretului si in Romanescu,langa el era si cimitirul,merita vazute cavourile in care se odihnesc banii Craiovei,sunt chiar deosebite,n-am facut poze acolo pentru ca se cam inserase(sincer,doar spre seara ne incumetam sa iesim,pentru ca vezi bine caldura sufocanta de afara ne tinea mai mult prizoniere in casa...)
De gatit ma trezeam cu noaptea in cap sa nu ma prinda soarele sus pe cer,batea chiar in geamul bucatariei si era imposibil de stat...nici cainii nu-i lasa pe afara,Carmen are patru caini frumosi dar si pe ei ii chema in casa,carevasazica la ea nu functiona vorba ceea "viata de caine"...nu! nici vorba mai ales ca erau tratati la fel ca si noi,mancau ce mancam si noi,aici am cam certat-o...eu una nu le dau snitele nici chiftele si nici mici prajiti,le dau hrana uscata si ce ne prisoseste,atat!intr-o zi am facut ceva friptura si dupa cateva ore ma uit in cuptor sa o pun la frigider,cand colo nimic...o intreb unde-i friptura?"pai am dat-o la caini..."zice ea..."aoleu,fata!(hai ca incepusem sa vorbesc ca ea... :)) ),pai cum sa le dai asa ceva?se poate? :( "
Ei,dar,pentru ea cainii sunt ca si copii ei...desi are un baiat,are unde sa-si verse iubirea...in fine! fiecare cu sentimentele lui...iubesc si eu animalele dar parca sunt mai cumpatata... :)
Le-am facut vedete si pe Renzo si Lolo,doi din caini lui Carmen....sunt tare jucausi si cersesc iubire la tot pasul... :)
