Blog premiat

RadioTasha

vineri, 18 mai 2018

Emotii


     Spunea cineva candva ca emotiile sunt ca banii, adica cu alte cuvinte sunt slugile noastre, pentru ca refuz sa cred ca  noi suntem sclavii banilor si a emotiilor cand  de altfel atat banii cat si emotiile ne slujesc, ar fi pacat sa lasam sa sa fie invers situatia...de ce spun asta? pentru ca emotiile sunt emise de mintea noastra, sufletul nostru e locuit de iubire, ca asa ne-a setat El...si de multe ori nu am genunchi suficienti sa-i multumesc pentru ca iubirea e ca un bumerang, o trimiti spre univers si se intoarce inapoi spre tine.
   N-am spart tipare niciodata, dar am incercat sa ajung la inima celor care ma ascultau la radio, am fost atenta la versuri, la cantece si la tot ce primeam pe  subiectele dezbatute de mine pe radio, asa am cunoscut oameni speciali, care mi-au dat emotii la fiecare intalnire cu gandurile lor...radioul a fost pentru mine o scoala spirituala in care eu m-am format si m-am reinventat cand am simtit nevoia unei schimbari...au fost si ganduri negandite daca pot sa le numesc asa, dar si nerostite dar simtite, ei, bine!!! ele s-au transformat in munti de emotii...si uneori este o adevarata arta sa le poti escalada. Nu pot "cuantifica" si tocmai de aceea le numesc metaforic asa...munti, dealuri , ape, campii ..adevarat" relief" sufletesc! de multe ori m-am ratacit in labirintul intrebarilor in emisiunile mele, tocmai pentru a va cunoaste mai bine dragii mei, si nimic nu e intamplator, mereu simteam ca va intind rabdarea la maxim si multumeam cu plecaciuni de fiecare data...pentru ca ma intreb retoric: cum ar fi fost discursul meu fara feedback-rile voastre?
    Uneori cred ca  bunul Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, insa mai cred ca si  ideea ca tot ce se naste are si un sfarsit, e valida... tocmai de aceea  apreciez din suflet pe toti cei care m-au iubit si mi-au trimis mesaje emotionante pe FB sau pe telefon sau pur si simplu pe chatul radioului,  n-am suficiente brate sa-i imbratisez si sa le spun ce mult au contat pentru mine, multumesc  tuturor, chiar si celor care m-au hulit din orgoliu  pentru ca si ele, hulirile au avut impact pozitiv cumva  asupra mea, pentru ca am inteles ca  nu le-am fost indiferenta...pentru ca nu dai cu pietre decat in copacul cu roade, nu-i asa? ;) stiu si eu? uneori simt ca sunt prea naiva sau prea inteleapta pentru lumea asta..dar si o stare si alta o definesc pe cea care sunt acum si de care nu ma rusinez - Olga Morar! si daca azi m-am jucat putin cu logosul meu natural( nu imbunatatit cu softuri..!! cum spunea cineva...lol!! rautaciosii astia...) e pentru ca am avut parte de emotii si trebuia sa le impartasesc cu cei care mi le-au creat! si daca am dat  azi "on" pe butonul sufletului meu e pentru ca va iubesc iar viata mea este un etern exercitiu de iubire, sinceritate si recunostinta!..si as mai vrea sa spun ceva..sa nu uitati ca intalnirea cu un om, o situatie , o intamplare pe care o traiesti  iti poate schimba sirul vietii! Intalnirea cu auditoriul pe mine m-a marcat pe viata!

luni, 14 mai 2018

Despartirea de pasiunea mea - radioul

   
          Nu-mi place sa vorbesc despre despartiri si nici sa fac acest lucru...in general las un loc de buna ziua peste tot...nu rup definitiv nicio relatie, azi cumva ma simt obligata sa dau niste lamuriri celor care m-au intrebat de ce am renuntat la radio...?
   Ei, bine!!! n-am fost eu o figura exemplara in munca mea pe radio, dar un minim efort de autoeducatie tot si-a facut usor loc in sufletul meu, in mentalul meu, am invatat cumva de la altii tot ce inseamna radio...am pliat apoi totul pe ce mi se potriveste mie ca persoana, am invatat din tutoriale sa pot sa ma descurc cumva si singura mai apoi ca si administrator radio...am castigat in timp o suverana siguranta de sine, vorbeam liber fara sa ma pregatesc la o anumita tema pe care o dezbateam pe radio...am facilitat insa prezenta ascultatorilor in dezbaterile facute pentru ca asa i-am simtit mereu aproape de mine, feedback-urile lor de altfel constituiau emisia in sine, i-am invitat cu gratie si in direct, prin skype, telefon sau facebook, ce-mi ramanea mie de facut era sa modelez dialogul, incercand sa suprim divagatia care uneori isi facea loc si sa aduc energie pozitiva prin umorul meu pe care nu l-am lasat sa moara nicio clipa.
   In emisiunile mele am cautat sa dezbat subiecte despre lume si viata, confruntate cumva cu experienta mea de viata, acum doresc celor din echipa Radio Tasha sa faca la randul lor ce cred ca li se potriveste, sa fie autentici si sa aprofundeze  semantica cuvantului -  moderator radio.
   Fiecare inceput insa are si un sfarsit...ieri a fost ultima mea emisie la radio, au fost 10 ani in care m-am straduit cumva pe zi ce trece sa fiu mai buna, mai competitiva, ca si admin radio n-am impus reguli prea severe pentru ca atat timp cat moderatorul face totul free, trebuie in primul rand sa aiba el un castig personal, adica sa se simta in largul sau in cele 2 ore de emisie, sa se relaxeze pur si simplu, daca au existat insa incalcari de etica, printr-un PM am cautat sa-i sugerez cumva sa se indrepte, cand nu s-a reusit acest lucru, am eliminat din echipa pe respectiva persoana....n-am inlaturat insa niciodata oameni care si-au vazut de treaba.
   In cateva cuvinte radioul a insemnat pentru mine pasiune, fericire, iubire, speranta si durere in momentele in care parca simteam ca sunt depasita  de situatie, dar cu certitudine din iubire s-a nascut in mod perpetuu creatia mea pe radio, evolutia mea....dar, repet un post de radio si implicit un moderator  inseamna multa seriozitate si pasiune, trebuie sa fii mereu cu zambetul pe buze, sa transmiti stare de bine, energie pozitiva,  importanta caldura pe care o transmiti ascultatorilor si cu singuranta lucrurile simple pe care trebuie sa le daruiesti zilnic celor care te asculta....si inca ceva spontaneitatea....indispensabila unui moderator!
   Pentru mine Radio Tasha inseamna familie, un membru al familiei mele, dar una peste alta familia din viata reala este cea mai importanta, lucru pentru care m-am decis sa ma dedic ei, doresc insa pace si armonie colegilor mei de radio, incredere in tot ce fac, sa fie sanatosi si sa-si pastreze sufletul frumos, sa ramana integri asa cum ii stiu eu!

miercuri, 18 aprilie 2018

Minti bolnave


       Mereu  spun : - Mare-i sera Ta Doamne si multi sar parlezu', uite, ca azi am mai gasit o minte bolnava, da' bolnava frate , nu gluma! careia ii sta mintea doar la pozitii sado-maso,  ...mai cocostarcule, cauta-ti o tigroaica(pune hitul Rihannei S&M ) apoi  pune-o sa-ti dea bataie pana te lasa lat!..apoi mai incearca odata si linkurile trecute de tine pe blogul meu, daca mai ai putere.... (pe care le-am dat  publicate sa vada lume ce om distrus esti)....si daca nu ti-a pierit cheful de nebunii apoi du-te mai departe!
    Clar esti un psihopat! ar trebui sa porti o eticheta pe frunte ca sa te identifice lumea mai usor pentru  ca voi astia psihopatii aveti se pare niscaiva notiuni de proprie demnitate, nevoie de stimulare si impulsivitate, pe deasupra mai sunteti si mitomani si cu viclesug fara lipsa de remuscare reusiti sa manipulati alte persoane.
    Daca ar fi dupa mine v-as baga in randul criminalilor in serie, voi nu stiti sa va atasati de nimeni si nici nu aveti dorinta unei relatii autentice bazate pe sentimente de iubire, amagiti cu zambetul de buze pentru profit si placere personala, apasati apoi cu  nonsalanta  pe butonul sensibilitatii persoanei in cauza si  profitati de momentele ei de vulnerabilitate, facand-o sa nu-si mai doreasca pur si simplu alti barbati in viata ei ...sunteti inteligenti si va stergeti urmele( daca le-ati lasat....prin nick name-ri confectionate de voi,  in acest scop...asta in cazuri din virtualia) nu simtiti rusine si niciun soi de emotie empatica chiar daca stiti ca ati ucis sufletul victimei....putin va pasa!
    Va intreb acum ceva...prin lipsa voastra de respect, prin hartuiri, prin desconsiderari vis-a-vis de ceilalti va simtiti cumva impliniti?sau poate considerati ca vi se cuvin chiar privilegii, crezand ca sunteti cei mai buni si ca atare meritati cel mai mult...?
     V-as da un sfat daca imi este ingaduit, macar " castrati-va" nabii sa nu ajunga planeta o imensa casa de nebuni! minicinosi patologici ce sunteti, ati face un pustiu de bine, parol!
      Pe voi dragele mele, va rog sa nu incercati sa-i salvati, nu va dedicati unei astfel de cauze (ca nu aveti cum...!!!) mai bine salvati-va voi pe voi de astfel de indivizi periculosi! Stati departe de ei!

luni, 16 aprilie 2018

Patetisme

    In ultima vreme v-am umplut cu patetismele mele...mai mult, azi vreau sa va dau o veste - am inceput sa ma iubesc din tot sufletul!..adica am devenit cea mai draga si apropiata prietena a mea, am inceput sa-mi accept toate, toate greselile, toate capriciile, si am ajuns iacata la o convietuire placuta, acceptabila...
     Cred ca sentimentul acesta imi vine de la faptul ca toate prietenele mele mi-ai spus ca sunt puternica...n-am ajuns la performante spectaculoase, dar sunt mandra de mine...ma gandesc insa la faptul ca majoritatea dintre noi ne ascundem propriile defecte in cotloanele sufletului nostru si prin educatia si inteligenta noastra le tinem departe de ochii lumii,habar n-avem ca le-am camuflat o viata intreaga...unii isi camufleaza ipocrizia intr-un altruism gratuit, pentru protejarea celor dragi, insa e o forma de minciuna si tradare fata de ei...fiindca ranesc iremediabil citeodata....
    Ma gandesc ca poate am inceput sa ma blazez, am inceput sa imbatrinesc cu adevarat,eu care sustineam ca varsta biologica e un fleac, fatza de cea sufleteasca..acum mi-am dezactivat si orgoliul,(hmm...si unde pui ca acum citeva zile vorbeam despre blazarea altora...ciudata treaba,nu?)acum din personajul pestrit si aiurit uneori am devenit un personaj plat, linistit, cuminte chiar...stau in banca mea si-mi vad de treaba....
     M-a parasit spirtul de guerilla, nu-mi mai ascut dintii in cuvintele nimanui, nu-mi ascut cutitele, si las fiecaruia placerea si facinatia pe care o traiesc, e mai placut ...e o maniera in ultima instanta de autoaparare.
    Si tot azi am realizat ca acel Fat frumos care este ravnit de noi toate, isi mai ia si el concediu din cand in cand sa-si refaca fortele...si pentru ca vara este perioada concediilor nici gand ca eu sa am placerea sa-l intalnesc...dar uite ce introspectie sunt in stare sa fac in sufletul meu...da, pentru ca trebuie, trebuie sa ma regasesc, trebuie sa stiu ce si cat am de oferit...ei, bine oricat as aduna si as scadea....rezultatul este acelasi!...si totusi, rogu-va, nu ma subestimati!!


miercuri, 4 aprilie 2018

Viata e ca o partitura

     
     Ma gandeam azi la un lucru( off!!! gandurile astea cum nu-mi dau pace!!! )... suntem conceputi din iubire,  ne hranim cu iubire si simtim ca ne imbolnavim pur si simplu atunci cand ea dispare, pentru ca da...nu conteaza cati ani ai in Cartea de Identitate daca sufletul tau prinde aripi  la fiecare adiere de vant iar cand te paste cate-o" furtuna" ai incurcat-o !!!!nu ai scapare! simti ca-ti pierzi mintile, vezi frumosul care te inconjoara si parca simti ca vrei sa-i atingi infinitul, dar uneori chiar  nu se poate ... si atunci? visezi la o lume care chiar nu exista, e doar in mintea ta, o vezi doar tu si fiecare vis cu acea persoana draga tie iti da sperante...iar muzica sufletului tau te anima si te face fericit.
    Poate fiecare din noi este compozitorul propriei sale opere, atunci cand muzica sufletului  nostru este ascultata si de alte persoane  primim aplauze la scena deschisa, toti stim ca viata e ca o partitura, felul in care o interpretam face diferenta intre noi, unii au mai mult curaj, altii improvizeaza iar altii se inspira din partiturile altora pentru ca sunt  prea timizi cu propriul lor scenariu de viata...
    Azi simt muzica primaverii din sufletul meu...e ca o chemare,  dau valma spre exterior  textele care o insotesc, dar se opresc inainte de a fi rostite, ceva parca le opreste, iar cel care ar trebui sa  le asculte e mult prea departe...sau poate raman suspendate de frica ca el le-ar considera inutile ...suspina,.... stiati ca si  cuvintele dar si necuvintele au lacrimi?la mine fac un cerc, se joaca pur si simplu...jocul le inveseleste si  le face fericite pentru ca asa trebuie sa fie - acel cineva nu va mai veni niciodata!... si atunci de unde atata zbatere, de unde atata muzica suflete? poti tu face punti spre cer sa ajungi la el? te predai,  pentru ca pentru asta trebuie curaj si tu nu ai ! trupul e drept dar sufletul ingenunchiat, e nevoie de curaj sa te lasi iubit dar si  de putere sa supravietuiesti!
   Ascult melodia celor de la Compact si  ma  incurajez cumva  ascultand Am curaj !!!

luni, 2 aprilie 2018

Porunca de fericire

   
    Nu mi-am creat blogul spre a fi vizitat de foarte multa lume, nici sa impresionez pe cineva...ci pur si simplu pentru ca asa ma simt eliberata de tot ce-mi trece prin cap, ma simt mai usoara daca tastez, daca-mi adun gandurile intr-un singur loc, nu aiurea , pe forumuri, unde de ce sa nu recunosc imi pierdeam destul de multa vreme...aici insa este un spatiu al meu...e ca si cum as proteja totul, as inchide intr-un glob nevazut totul...si am acces doar eu si poate intamplator oameni dragi mie...si,  carevasazica nu pentru ca as vrea sa devin o mica vedeta internautica-intergalactica(si alte cuvinte din aceiasi categorie)....ci pentru ca asa e bine pentru mine.
    Uneori am bucurii care ma apasa sau suparari care ma stanjenesc, suspina gandurile daca nu le pun pe blog, cineva spunea ca ele, cuvintele, au puterea sa iubeasca, dar pe de alta parte sunt si samburele tristetii sau a bucuriei ...de la ele pornesc multe...
      Cand ma cuprinde vrejul tristetii simt ca ma uratesc pe dat' pentru ca nu pot sa ard complet in sufletul meu tot raul care cumva imi da tarcoale din cand in cand...aleg atunci  porunca fericii, imi spun - Gata!! relax! nu baga in  seama  toate cuvintele care vine spre tine, unele sunt vorbe in vant si nu te chinui sa le rastalmacesti! asadar, muncesc, creez, iert ...ajut oameni ( pe unii ii torturez cu calmul meu...mai ales pe colegii de la radio care m-au botezat "Maica Tereza") tac si rabd si daruiesc zilnic in emisiunile mele de radio din iluziile, sperantele si  visele mele celor care vor sa se infrupte din ele.  
     Oricat as suferi, nu mi se pare niciodata mult prea greu in imparatia asta a radioului sau poate inca nu m-am plictisit de rolul  de pasare Pheonix, ma refac mereu...creierul meu e functionabil chiar si cu sfertul acela de neuron cu care ma tot laud! 
      Uneori ma simt suspendata in univers, atunci ma simt prea incarcata de sensibilitate, de romantism  si taur fiind, musai sa-mi impun o coborire rapida pe pamant....imi rasucesc pe moatze gandurile  si le spun sa fie cuminti, surprinzator, chiar se conformeaza, acum insa sufletul meu "baleste" la tihna si  armonie iar inima nu-mi mai este infomentata de fantasme mai ales acum cand  simt mai tare ca niciodata ca spoiala face omul ...in pofida acestui lucru, n-am sa permit falimentarea sufletului, orice criza sentimentala m-ar lovi, e prea multa bogatie acolo sa o pot pierde....asadar cod verde  primaverii dar si viselor, trairilor ce vor veni odata cu ea!



sâmbătă, 24 martie 2018

Primavara intarziata

    Fiorul primaverii  refuza sa ne cuprinda sufletul, e ger cumplit de cateva zile si parca lumea e cumva amortita,  ..asteptam cu totii soarele cald si zilele senine, care sa ne aduca sensul si directia vietii,  cautam mereu etape gandindu-ne ca poate primavara asta va fi de bun augur pentru noi, stabilim teluri, ne iluzionam  cand e vorba de oameni, de relatii de bani, de munca si lista ar putea continua.
    Trecerea timpului fara rost ne panicheaza, dar nu putem forta lucrurile, consumam energie  fara rost  si batem piciorul pe loc... intr-un soi de rutina, poate e si vina noastra ca nu stim exact ce ne lipseste ...mama ei de viata! o acceptam asa cum e pentru ca nu avem curajul sa schimbam nimic in ce ne priveste, suntem comozi si ne spunem - lasa ba ca merge asa!...ne-am obisnuit cu ea...vorba celor de la Marfar!
    Off!! ce bine ar fi sa nu depindem decat de aerul pe care il respiram! din pacate depindem de pastile, de anumite persoane care cumva ne sunt indispensabile, fac parte din sufletul nostru si ne este greu sa hotarim viata fara sa-i includem si  pe ei in ecuatie.O dam pe" repeat" cu imbratisari virtuale si ne facem ca suntem fericiti! Trist dar adevarat!!...si o lungim pana la un infinit nedefinit! iar ideea de a deveni cea mai buna varianta a mea se pare ca se anuleaza...iubim persoane care  reusesc cumva sa ne dea aripi care ne completeaza care ne demonstreaza devotament si interes, care reusesc sa ne faca sa ne simtim speciali dar totul se naruie dintr-un moft....din lipsa de implicare reciproca.
    Clar!!!O fi de vina primavara asta care e mofturoasa si ea..nu se lasa vazuta!
Bine spunea Coelho"Dragostea este o fiinta salbatica.Cand incercam sa o inchidem ne inrobeste.Cand incercam sa o intelegem, ne tulbura. "Carevasazica "tulburati-va" sufletul cu fiorul iubirii, ea ne reinoieste sufletul in fiecare primavara.